Aspecte ale semiologiei afectivității și psihomotricității la copiii cu autism

Aspecte ale semiologiei afectivităţii şi psihomotricităţii la copiii cu autism

Actualitatea cercetării este reprezentată prin:

Creşterea numărului de persoane afectate de autism;

Simptomatologia extrem de diversificată a autismului;

Dificultăţile cu care se confruntă numeroşi părinţi, educatori sau chiar specialişti în domeniul serviciior psihopedagogice şi sociale privind asistenţa copiilor/elevilor cu cerinţe speciale;

Dispute şi controverse în perimetrul şcolilor cu privire la integrarea copiilor cu autism.

Obiectul cercetării reprezintă tulburările afectivităţii şi psihomotricităţii la copiii cu autism.

Scopul cercetării constă în determinarea aspectelor particulare ale semiologiei afectivităţii şi psihomotricităţii şi elaborarea unor elemente de psihocorecţie a copiilor autişti.

Ipoteza cercetării

Copiii autişti prezintă anumite particularităţi privind sfera afectivă şi aspectul de psihomotricitate, care pot fi modificate în urma intervenţiei psihocorecţionale şi educative.

Etapele cercetării

Etapa I. Explorarea cadrului teoretic în domeniul autismului.

Etapa II. Prezentarea studiului de caz.

Etapa III. Elaborarea concluziilor şi recomanandărilor.

Termenul autism (gr.autos-însuşi) a fost descris pentru 1 dată de Leo Kanner (1942) şi introdus la începutul sec. XX de Bleuer, care îl defineşte ca pe o “detaşare de la realitate , însoţită de o predominare a vieţii interioare”.

Autismul este o boală caracterizată de scăderea capacităţii de a interacţiona pe plan social şi de a comunica, de comportament stereotip şi repetitiv cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani.

De cele mai multe ori se constată şi retard mental moderat, cu un coeficient de inteligenţă între 35-50.

Autismul face parte din categoria tulburărilor pervazive (globale) de dezvoltare de rînd cu sindromul Rett, sindromul Asperger, tulburări pervasive nespecifice de dezvoltare, autismul atipic, etc.

Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV)

A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si câte unul de la (2) si (3):

1. Impedimente în interacţiunea socială, manifestate sub forma a cel puţin două din următoarele:

a. impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi, expresiile faciale, poziţiile corpului

b. eşecul în dezvoltarea unor relaţii caracteristice nivelului de dezvoltare

c. lipsa dorinţei de a împărtăşi plăcere, interese sau realizări cu alte persoane( de exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste )

d. lipsa reciprocităţii sociale sau emoţionale

2. Imedimente în comunicare, manifestate sub forma a cel puţin unuia dintre următoarele:

a. întârzierea sau lipsa totală a limbajului verbal ( fără a fi însoţită de încercarea de a compensa această lipsă prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea)

b. la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a iniţia sau susţine o conversaţie cu ceilalţi

c. limbaj stereotip şi repetitiv sau limbaj idiosincrasic

d. lipsa jocului variat şi spontan sau a jocului social imitativ potrivit vârstei