Atenția

Atenția constă in orientarea si concentrarea selective a activității psihice in vederea prelucrării optime a unor stimuli,rezolvării adecvate a sarcinilor,a situațiilor problemă.

Ea este o condiție primară,de fond pentru desfășurarea proceselor cognitive dar nu este un process psihic( nu are conținut reflectoriu informațional specific) dar intervine in declanșarea si funcționarea optima a proceselor cognitive,fiind considerata un adevărat releu al întregii vieți psihice.

În definirea atenției trebuie să ținem seama de doua constatări importante

• ea nu posedă un conţinut informational propriu

• atenţia caracterizează toate procesele psihice de cunoaştere şi toate actele comportamentale finaliste, conştiente.

Concluzie termenul cel mai adecvat pentru definirea atenţiei este cel de mecanism psihic de reglare.

Atenția pune in evidență o serie de trăsături sau calități,care au valori diferite la diferite persoane,ceea ce face necesară testarea și evaluarea ei.

Calități care se cer a fi determinate si măsurate

• concentrarea care exprimă gradul de activare și intensitatea focalizării conștiinței și controlului voluntar in cadrul percepției,gândirii și acțiunii.

• Distributivitatea care constă in concentrarea simultană a conștiinței și controlului voluntar asupra a două sau mai multor obiecte sau activități.

• Stabilitatea proprietate a atenției de a se menține la nivel optim de concentrare pe toată durata desfășurării unei activități ,opusă ei este instabilitatea,care are influență puternic perturbatoare atât asupra învățării,cât și asupra activității profesionale.

• Mobilitatea proprietatea atenției de a-și deplasa punctul optimei concentrări în concordanță cu succesiunea evenimentelor si secvențelor activității,opusul ei este rigiditatea sau fixitatea – stagnarea atenției intr-un punct.

Exista două tipuri de modele pentru a explica atenția

• Fiziologice care pun accentul pe rolul sistemului reticulat activator ascendant si pe raporturile de inducție reciprocă și dintre excitație si inhibiția central de care se leagă in plan comportamental reflexul de orientare si mozaicul cortical cu crearea succesivă și selectivă a dominantelor funcționale.

• Psihofiziologice care pun accentul pe interacțiunea cu mecanismele neuronale și factorii psihici cum ar fi motivația,valoarea scopului,dependența sau independența de câmp,respectiv introversia și extraversia,forța voinței,autocomanda și autostimularea verbală.

Modele fiziologice ale atenției

Floru ( 1976 ) caracteriza atenția ca având valențe cognitive si voliționale(conative),în evoluția acestora putându-se evidenția două faze: atitudinea pregătitoare și atenția efectoare,focalizata,selectivă.Ambele au în spate un mecanism neurofiziologic comun,care se bazează pe formațiunea reticulată.

Atenția se asociază cu starea de veghe,cu vigilitatea,cu zona de claritate a conștiinței,asigurate de mecanisme neurofiziologice complexe,in care o fază de activare difuză este succedată de una selectivă.De la nivelul fiecarui analizator,ca și din sensibilitatea internă(interocepție,propriorecepție),influxul nervos este trimis la creier pe două căi,una specifică și una nespecifică.Calea nespecifică are rol de activare difuză a scoarței cerebrale din zona de proiecție a analizatorilor,care este astfel pregatită pentru integrarea stimulilor respectivi.Această activare este realizată de formațiunea reticulată.

SRAA (Sistemul reticulat activator ascendent) este localizat in trunchiul cerebral ( bulb,protuberanță si mezencefal ) stimularea lui având un efect tonic difuz,de lungă durată,remanent,ce se prelungește si după încetarea stimulării senzoriale.

Psihologic, el declanșează și menține atenția,deși trebuie menționat că sistemul presupune și existența unor circuite cortico-reticulo-corticale,prin care cortexul participă la propria sa trezire.

SRIA ( sistem reticular inhibitor ascendent) se află în stransă legătură cu SRAA,care este pus sub control cortical,prin acesta cortexul asigurând filtrarea informațiilor provenite de pe căile specifice,senzoriale.

Asadar,orice stimulare senzorială supraliminară are ca efect transmiterea unui influx nervos specific(prin ramura senzorială) și a unuia nespecific – prin formațiune reticulată - ,acesta din urmă producând o descărcare pe scoarță a unor impulsuri electrice.