Efectele Motivației Extrinseci asupra Capacității de Rezolvare de Probleme

1. Aspecte teoretice privitoare la motivatie

Este bine stiut ca nici un act comportamental nu apare si nu se manifesta în sine, fara o anumita incitare, fara o anumita directionare si sustinere energetica. Chiar în cazul absentei unui obiectiv sau scop, un comportament are la baza prezenta unei cauze. Aici intra în joc ceea ce numim motivatie.

În Dictionarul de Psihologie Larousse, motivatia este definita ca un ansamblu de factori dinamici care determina conduita umana. Însa ceea ce determina comportamentul unei persoane este motivul. Astfel motivul este acel fenomen psihic care are un rol esential în declansarea, orientarea si modificarea conduitei, iar motivatia este constituita din ansamblul motivelor, mai bine zis de structurarea tuturor motivelor, întrucât ele nu sunt pe acelasi plan.

Un motiv evidentiaza patru dimensiuni principale, pe baza carora el poate fi analizat si evaluat. Acestea sunt: continutul, intensitatea, durata si nivelul de integrare.

Continutul se identifica si se apreciaza pe baza starii de necesitate, pe care o reflecta motivul si a valentelor obiectuale sau comportamentale, pe care le reclama satisfacerea lui. Orice motiv are un continut. Când acesta nu se releva si nu se delimiteaza suficient de clar, „starea de necesitate” ramânând difuza, în sistemul personalitatii intervine o doza mare de entropie, care se exteriorizeaza într-o agitatie fara scop, fara orientare finala.

Intensitatea exprima încarcatura energetica a motivului si se concretizeaza în forta lui de presiune asupra mecanismelor de decizie si executie. Astfel, motivele pot fi: puternice, moderate, slabe. Intensitatea unui motiv este conditionata de doua variabile: apartenenta modala si intervalul de timp, care separa momentul începutului de activare a starii de necesitate si momentul satisfacerii ei. Variabila modala are o influenta intrinseca, actionând de la început în structura motivatiei. Pe baza ei, A. Maslow a realizat cunoscuta sa piramida motivationala: nevoile si trebuintele biofiziologice ating si se manifesta cu intensitati semnificativ mai mari decât nevoile sau trebuintele cognitive sau estetice.

În contrast cu teoria lui Maslow, care sustine satisfacerea progresiva a nevoilor, de la cele mai simple la cele mai complexe, teoria lui Adelfer – E.R.G. sugereaza ca acest proces nu are o evolutie neaparat progresiva. Daca o persoana este continuu frustrata în satisfacerea nevoilor sale de dezvoltare, atunci nevoile de relationare sau de existenta se reactiveaza devenind forte motivationale majore. Variabila temporala are un caracter circumstantial: într-o situatie poate atinge valori ridicate, în alta, se opreste la valori scazute. Cum spuneam mai sus, intensitatea motivului creste proportional cu durata amânarii satisfacerii starii de necesitate.

În cazul comportamentelor extrinsec motivate, nivelul intensitatii depinde de dimensiunea si natura motivului.

Durata exprima timpul de mentinere în stare activa dominanta a motivului fara a fi satisfacut.

Nivelul de integrare se refera la posibilitatea de identificare si exprimare verbala a motivului. Registrul de integrare are doua niveluri extreme: primul - la care motivul este perfect si clar constientizat, iar actiunea este deliberata si responsabila, si al doilea – la care activarea si functionarea lui ramân total inconstiente (cazul comportamentelor aberante: somnambulism, lapsus, inversiuni, automatisme etc.)