Cuprins
- 1. Tipuri de comunicare umană : caracteristici, relatii
- 1.1. Definitie. Caracteristici
- 1.2. Criterii de clasificare a tipurilor de comunicare umană
- 2. Comunicare didactică si elementele ei
- 2.1. Definire
- 2.2. Elementele comunicării didactice
- 2.3. Feedbackul oferit de comunicare în contextul situatiilor comunicării didactice
- 2.4. Metode si tehnici de eficientizare a comunicării didactice. Exemplificări
- 3. Partea aplicativă ( Cercetare experimentală )
- 3.1. Definirea temei cercetării. Ipoteza cercetării.
- 3.2. Metodele utilizate în cercetare
- 3.3. Reprezentări grafice. Centralizator
Extras din proiect
1.1. Comunicarea umană
Comunicarea reprezinta procesul de transmitere a unui mesaj de catre un emitator intr-o maniera codificata printr-un anumit canal catre un receptor in vederea decodificarii adecvate. Pentru realizarea comunicarii sunt necesare doua conditii fundamentale :
a) Existenta mesajului
b) Compatibilitatea codurilor ( sub forma limbajului natural, verbal, nonverbal, simbolurilor concrete sau abstracte)
Comunicarea umană este o modalitate fundamentala de interactiune psihosociala, un schimb continuu de mesaje intre interlocutori, menit sa realizeze o relatie durabila pentru a influenta mentinerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup.
Comunicarea interumana se realizeaza cu ajutorul unor limbaje verbale si nonverbale prin care se schimba mesaje pentru a influenta mai ales calitativ comportamentul celuilalt. Comunicarea umana este nu numai activitate psihofizica de punere in relatie a doua sau a mai multor persoane pentru realizarea anumitor obiectiveci un proces psihosocial de influenta,prin limbaje specific, a atitudinilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor.
1.2. Criterii de clasificare a tipurilor de comunicare umană
a) După statul partenerilor: comunicare verticală si orizontală
- Comunicare verticală are loc între persoane care au statute inegale (elev-profesor, subaltern-sef).
- Comunicare orizontala are loc între persoane care au statute egale (elev-elev, profesor-profesor
b) După codul folosit: comunicare verbală, paraverbală si nonverbal
Comunicarea verbala. Caracteristici
- Informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfosintactic
- Este specific umană
- Este cea mai studiata forma a comunicarii umane
Comunicarea paraverbală. Caracteristici
- Informatia este codificată si transmisă prin elemente prozodice si vocale ce însotesc cuvântul si vorbirea în general si care au semnificatii comunicative aparte.
- În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii, particularitătile de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza.
Comunicarea nonverbală. Caracteristici
- Informatia este codificată si transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, miscarea, gesturile, mimica, înfătisarea partenerilor.
- Înlesneste, facilitează exprimarea verbală.
- Se bazează deopotrivă pe elemente înnăscute dar si învătate.
- Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în construirea conditiilor interactiunii, în cazul structurării interactiunii, al influentării continuturilor, de cunoastere a partenerului.
c) După finalitatea actului de comunicare: comunicare accidentală, subiectivă si instrumentală
Comunicarea accidentală. Caracteristici
- Transmiterea întâmplătoare de informatii, ce nu sunt vizate expres de emitător si care, cu atât mai putin sunt destinate procesului de învătare dezvoltat de receptor. (Exemplu: constatarea lipsei cretei si a buretelui îi prilejuieste profesorului o paranteză prin care îl blamează pe elevul de serviciu. După interventia profesorului, elevul nu ajunge să înteleagă mai bine disciplina X).
Comunicarea subiectivă. Caracteristici
- Exprimă direct (V, NV, PV) starea afectivă a locutorului, din necesitatea descărcării si reechilibrării, în urma acumulării unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). (Exemplu: exclamatia surpriză la un răspuns deosebit „Bravo copile!”; elevul îsi răsuceste suvita de păr doar, doar, va da răspunsul corect; copilul care face bucăti creta în timpul răspunsului oral).
Comunicarea instrumentală. Caracteristici
- Focalizarea intentionată si vădită pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai putin partenerilor.
- Urmărirea atingerii lui prin obtinerea unui anumit efect în comportamentul receptorului.
- Capacitatea emitătorului de a-si modifica expunerea/comportamentul, în functie de reactia partenerilor, pentru a-si atinge obiectivul.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Eficientizarea Comunicarii Didactice.doc