Egoismul și Altruismul la Nivel de Grup

EGOISMUL SI ALTRUISMUL

-altruismul la nivel de grup-

Termenul de altruism a fost introdus de Auguste Comte si definit ca practica sau obicei ce caracterizeaza fiintele nobile. De cele mai multe ori intelegem termenul ca ajutor acordat unei persoane fara a urmari obtinerea vreunei recompense materiale ca urmare a actului nobil efectuat. Mai putem interpreta altruismul si ca doctrina etica care obliga moral un individ sa-si ajute semenii chiar cu riscul sacrificiului propriei persoane (lucru posibil doar dupa excluderea totala a propriului interes).Problema egosimului si a altruismului s-a pus cu deosebită acuitate in societatea noastra occidentală fondată pe prioritatea interesului şi a individului.Nu există coexistenţa fara empatie,nici ajutor-nici chiar sacrificiu de sine-fără consens in privinţa riturilor sau formelor pe care trebuie să le imbrace acest ajutor sau acest sacrificiu. Altruismul si egoismul par a exista in fiinta umana ca o dualitate complementara.

„Fără acest consens nu ar mai exista societate,ci o junglă de bărbați şi femei sau o piaŢă veritabilă in care ar supravieŢui doar cei norocoşi” (Badcock,1986).Altruismul este problema unei culturi a carei regulă este egoismul: iată punctul nostru de plecare.Altruismul,comportament care presupune sacrificiu de sine,pare a fi un paradox pentru legea suprema biologică,supravieţuirea individului şi a speciei;sociobiologii il consideră o „forma deghizată de egoism”.Deci,nu va fi considerat nici ca o proprietate a naturii umane,nici ca un impuls - cum se face de prea multe ori – in termeni in care urmatorul text al lui Trivers(1981) ne oferă un exemplu :

„Aplicat fiinţelor umane,scrie el,raţionamentul care precede poate fi rezumat spunând că se aşteaptă un conflict fundamental in cursul socializării,in legatură cu impulsurile altruiste şi egosite ale progeniturii.Se asteaptă ca parinţii să işi socializeze copilul astfel incât acesta să acţioneze mai altruist şi

mai puţin egoist decât ar actiona intr-un mod normal,şi se asteaptă ca progenitura să reziste unei astfel de socializări ” .

Dacă se presupune - cum am făcut aici- că el se determina in raport cu o regula,putem depaşi putin aspectele biologice sau morale,şi să considerăm altruismul ca relaţie intre indivizi şi mai ales ca relaţie intre indivizi si societate.

Macaulay si Berkowitz(1970) propun o definiţie a altruismului evocând un „comportament care să acţioneze in beneficiul celuilalt fără a aştepta recompensa unei surse externe” .

Definiţia include atât intenţiile altruistului,cât şi comportamentul tău.Totuşi,in mod implicit,ea exclude recompensele interne,cum ar fi respectul fată de sine si culpabilitatea derivată de aici.O astfel de excludere prezintă avantajul practic de a evita excesul de informaţie,eludând problema de identificare a unui act cu adevărat neegoist.Definiţia dată de Macaulay si Berkowitz exprimă această temă universal prezentă in activitaţile umane,in cazul oamenilor care cedează de bună voie – dacă aceasta raţiune are un sens – cea mai mare parte a propriilor resurse,fiind mulţumiţi atunci când acţioneaza pentru ceilalţi.

Contrar egoismului, altruismul este un fenomen social si ca orice fenomen social implica o actiune de grup (nu poti sa manifesti acest lucru fata de tine atunci s-ar numi vanitate, egoism). Grupul poate fi format din doua sau mai multe persoane. Altruismul este un concept care se invata din interactiunea cu semenii tai si evolueaza in fiinta umana ca si principiu si mod de viata pe masura ce omul ascensioneaza pe scara sociala. Socializarea sub orice forma (implicand cunoasterea lumii inconjuratoare prin intermediul oricaruia din cele cinci simturi) initiaza evolutia nivelelor constiintei si prin urmare dezvoltarea altruismului. Daca egoismul este un concept "genetic", altruismul se dobandeste prin educatie. Dualismul complementar altruism-egoism evolueaza de la rapoarte favorabile egoismului (unitar acestuia, la varsta copilariei) spre valori de 0,5, moment in care apare conflictul specific adolescentei (cand majoritatea indivizilor incepe sa caute un drum in viata, cand intrebari de genul "care este rolul meu?", "ce valoare am eu?", "care este scopul omului pe pamant?", "ce este viata?", etc. devin o constanta a vietii de zi cu zi) pentru ca tinde spre valori unitare favorabile altruismului.