Reprezentările sociale ale profesiei de psiholog

Capitolul I

Necesitatea cercetarii reprezentarilor sociale ale profesiei de psiholog

Cadrul teoretic generos oferit de modelul reprezentarilor sociale introdus de Moscovici (1976) a atras atentia multor cercetatori preocupati de imaginea diferitelor grupuri despre profesii. Vom aminti, in mod special, studiile lui Lorenzi-Cioldi, privind reprezentarile sociale ale profesiilor (1988, 1991) in care sunt discutate aspectele metodologice. Aceasta tema putand fi mereu actualizata (datorita continuei transformari a reprzentarilor sociale), consideram ca demersul nostru constituie o incercare necesara in intelegerea si completarea acceptiunii actuale a imaginii psihologului in societatea noastra.

Cand studiem o reprezentare ar trebui, sa incercam mereu sa descoperim mereu caracteristica nefamiliara care a motivat-o si pe care a absorbit-o.

Conceptul de reprezentare sociala - aspecte teoretice

Reprezentarile sociale ar trebui sa constituie una din notiunile cheie ale psihologiei sociale datorita omniprezentei lor in existenta social-umana. Acest tip de reprezentare constitue un obiect de studiu dotat cu o realitate proprie, capabil deci sa se constitue intr-un univers solid pe care sa se sprijine dezvoltarea psihologiei sociale. Toate interactiunile umane, fie ca se consuma intre doi indivizi sau doua grupuri, presupun astfel de reprezentari. Tocmai acest fapt le face specifice.

Definirea unitara a reprezentarilor sociale este un demers dificil, atat datorita complexitatii fenomenului, cat si a influentelor pe care conceptiile teoretice generale ale autorilor le exercita asupra dezvoltarii conceptuale a acestei problematici.

Dintre diferitele acceptiuni ale conceptului de reprezentare sociala ne atrag atentia urmatoarele:

- fenomenul psihosocial ce implica moduri specifice de intelegere si comunicare, prin care se creaza atat realitatea cat si simtul comun; implicit reprezentarile sociale se constituie si ca un sistem de valori, notiuni si practici, referitoare la obiectele apartinand mediului social (S. Moscovici);

- forma de cunoastere practica, elaborata social si impartasita, prin care un subiect se raporteaza la un obiect, concurand astfel la construirea unei realitati comune, unui ansamblu social (D. Jodelet);

- principii generatoare de luari de pozitie legate de insertii specifice intr-un ansamblu de raporturi sociale, si organizand procesele simbolice ce intervin in aceste raporturi (W. Doise);

- proces de elaborare perceptiva si mentala a realitatii, care transforma obiectele sociale (lucruri, persoane, situatii, evenimente) in categorii simbolice (valori, convingeri, ideologii), conferindu-le un statut cognitiv si permitand astfel intelegerea vietii cotidiene, printr-o reincadrare a comportamentului individual in ansamblul interactiunilor sociale (G. N. Fischer);

- sistem de interpretare a realitatii ce guverneaza relatiile dintre indivizi si mediul lor fizic si social, determinandu-le comportamentele si practicile; constructii socio-cognitive, constituind si un ghid pentru actiune, in masura in care implica un set de anticipari si asteptari (J. C. Abric);

- modalitate de redare in imagini intuitive si in termenii interactiunii psihosociale a indivizilor, a unor procese sociale, evenimente, fapte umane, existente sau inchipuite (Dictionar de Psihologie Sociala, 1981);

Prin continutul lor reprezentarile sociale sunt reproduceri mintale ale socialului: imagini ale unor comportamente grupale, ale relatiilor indivizilor, ale statusurilor, ale comunicarii si ale proceselor psihosociale din gruparea data.

Prin reprezentarea sociala se acorda o mai mare importanta realitatii «subiective» (construita de individ) decat realitatii obiective.

Exemplul fizicii ne demonstreaza ca noi traim intr-o lume de calitati secundare, gusturile si culorile hranitoare, experienta si actiunile noastre ne sunt referinte practice, tinand de epistemologia naiva; totusi aceste calitati nu sunt fundamentale.

Caracteristici si modalitati de formare ale reprezentarilor sociale

Imaginea de sine, ca si reprezentarea persoanei celuilalt formeaza o categorie speciala a reprezentarilor sociale. Ele se constituie, pe de-o parte, ca ansamblu de informatii, intuitiv configurate despre propria persoana ori despre celalalt, iar pe de alta parte, ca efecte ale unor perceptii sociale in care intervine intreaga experienta cognitiva a subiectului. Aceste reprezentari sociale se realizeaza in procesul intercunoasterii persoanelor, fiind intotdeauna raportate si ajustate la imaginea grupului despre persoana respectiva.

Aceasta categorie este deosebit de importanta in studiul nostru, deoarece vizeaza si reprezentarile subiectilor asupra caracteristicilor individuale ale omului-psiholog.

Principalele caracteristici ale reprezentarilor sociale se refera la:

a. obiectul lor, constituit nu doar din stimuli ci din situatii sociale complexe si din fenomene de interactiune umana;

b. structura lor psihosociala, ele fiind o constructie mintala a realului, o expresie particulara, intuitiva a gandirii sociale din comunitatea data (Cl. Herzlich, 1969);

c. la caracterul lor colectiv, obiectul lor putand fi relatie interpersonala, norma de grup, sistem de valori etc.