Șomajul - realitate a vieții sociale

Conform Dictionarului explicativ al limbii române, munca este o activitate constienta, specifica omului, îndreptata spre un anumit scop, în procesul careia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin actiunea sa schimbul de materii între el si natura, pentru satisfacerea trebuintelor sale.

Antoine de Saint Exupéry, numeste aceasta activitate: “Calitate a omului, care nu are nici un nume. Aceasta calitate poate fi însotita de veselia cea mai zâmbitoare. Este acea calitate a tâmplarului care se aseaza de la egal la egal în fata bucatii sale de lemn, o pipaie, o masoara, si, departe de a o trata cu usurinta, îsi aduna pentru ea toata priceperea”.

Munca, factor de productie activ si determinant în activitatea economica, impune o analiza ampla la nivel macroeconomic si microeconomic.

Munca ocupa, în universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizeaza iscusintele, permite omului sa depaseasca constrângerile mediului si contribuie astfel la crearea bogatiilor. Veniturile care îi sunt asociate constituie o componenta esentiala a cererii reprezentate de gospodarii si permit accesul la consum. Indiferent ca este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificarilor, sau de organizarea relatiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupeaza aceste diferente caracteristice si pune în joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice, altele se refera la contributii mai factuale; de exemplu, cum se explica progresia somajului de lunga durata: trebuie sa incriminam rigiditatea aparatului productiv, sa ne pronuntam în favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau sa evocam recompunerea relatiilor sociale; trebuie sa rationam în termeni de integrare si de polivalenta sau sa punem accent pe delocalizarea activitatilor si reducerea posibilitatilor de angajare. O alta tema de actualitate: precarizarea locurilor de munca, inegalitatile dintre categoriile mâinii de lucru ce risca sa se accentueze.

Pentru a caracteriza nivelul fortei de munca trebuie utilizati urmatorii indicatori: populatia activa si populatia ocupata sau neocupata.

Populatia activa este totalitatea persoanelor cu o vârsta mai mare decât o anumita limita stabilita legal si o sursa proprie de venit. Populatia activa se împarte în doua categorii: obisnuit activa si curent activa. Prima categorie, populatia obisnuit activa, este constituita în functie de modul în care se participa la creearea de bunuri si servicii în decursul unui an si cuprinde toate persoanele care au depasit o anumita vârsta – în cazul României, si al mai multor tari: de 15 ani – si al caror principal statut în ceea ce priveste activitatea în cursul unei lungi perioade (un an calendaristic) a fost “ocupat” sau “neocupat”.

A doua categorie, populatia curent acitva, a fost constituita în functie de participarea la productia de bunuri si servicii în decursul unei saptamâni si cuprinde toate persoanele ce îndeplinesc cerintele pentru a fi incluse în categoria “ocupat” – “neocupat”. Persoanele cu statutul “ocupat” au o vârsta mai mare de o anumita limita si în timpul unei perioade de o saptamâna sau o zi sunt cuprinse într-una din categoriile:

– Angajat – platit (prezent la munca sau cu servicu, dar absent de la munca)

– Angajat în propria unitate (prezent la munca sau cu activitate, dar absent de la munca).

Persoanele cu statutul “neocupat” au depasit o anumita vârsta, iar în timpul perioadei de referinta sunt fara munca, disponibil pentru munca sau în cautarea unui loc de munca. Neocuparea este numarul de persoane care cauta loc de munca, iar neocupatii sunt persoanele fara loc de munca, numiti someri.

Somajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzator, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice si morale.

Dictionarul explicativ îl defineste ca un fenomen economic caracteristic societatii capitaliste, care consta în aceea ca o parte din salariati ramân fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca. Este o stare negativa a economiei care consta în nefolosirea unei parti din forta de munca salariata.

Somajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea si aparitia sentimentelor de alienare si excludere din viata normala, ceea ce provoaca tensiuni si amenintarea stabilitatii sociale.

Somajul se manifesta inegal pe tari, zone, perioade, sexe, vârsta, calificare profesionala. Afecteaza de cele mai multe ori tinerii si femeile, iar prelungirea în timp mareste riscul degradarii competentei profesionale si dificultatea de reintegrare. Somerul de lunga durata se descalifica, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de munca îl fac pe somer mai putin competitiv si antreneaza o neîncredere sporita în rândul potentialilor patroni.

Conform BIM (Biroul International al Muncii), sunt considerati someri persoanele care cumuleaza urmatoarele conditii: