Inadvertențele evoluționismului în raport cu creaționismul

In zilele noastre, omul de stiinta evolutionist a ajuns, din pacate, sa fie in mare voga. Adevărată divinitate a celor care doresc sa-si lumineze mintea in efortul lor de a patrunde tainele lumii ce ne inconjoara, evolutionismul a reusit, printr-o logica inversata, eronata cu totul, sa interpreteze rezultatele sincere a numeroase institute de cercetare in sensul argumentarii (nestiintifice!) a unui tip de cunoastere. Evolutionismul, pentru omul de cultura – marca a modernitatii - a devenit o certitudine. Aproape nimeni nu-si mai pune problema originii omului decat din aceasta unica perspectiva: cea a lui Darwin. “Omul stiintific” este preocupat de alta problema: cum a aparut maimuta ? Se impune deci sa vorbim despre feluritele tipuri de evolutionism.

Evolutionismul ateist – ipoteza care sustine ca speciile de animale s-au transformat unele in altele, de la primele vietati unicelulare pana la maimuta si om, in miliarde de ani; de asemeni, speciile de plante au evoluat de la forme unicelulare pana la plantele cu flori, acest proces evolutiv desfasurandu-se pe cale naturala, prin factori intamplatori.

Evolutionismul teist – erezie ce afirma ca evolutia speciilor este un fapt real , ea parcurgand etapele prezentate de evolutionismul ateist, insa fiind rezultatul lucrarii directe a lui Dumnezeu.

Creationismul fixist – aceasta doctrina spune ca speciile nu sufera nici o schimbare, ramanand exact asa cum au fost create. Creationismul fixist nu are sprijinul stiintei datorita observarii unei anumite variabilitati in cadrul speciei

Creationismul stiintific este teoria stiintifica care demonstreaza imposibilitatea faptului ca speciile sa apara spontan si sa evolueze, transformandu-se una intr-alta. Stiinta actuala accepta creationismul stiintific deoarece este corect logico-matematic si nu contravine faptelor observate Adversarii creationismului stiintific ii acuza neintemeiat pe adeptii acestuia de indoctrinare religioasa. Creationismul stiintific, insa, este o teorie stiintifica riguroasa, care nu provine dintr-o anume religie. Pe de alta parte, ereticii evolutionisti (evolutionistii teisti) au in general o anumita pregatire teologica universitara, dar nu au o suficienta pregatire stiintifica. Ei nu cunosc creationismul stiintific din interiorul acestuia, ci doar au citit despre creationism.

Inainte de a discuta despre teoria evolutiei speciilor e necesar sa definim cateva notiuni.

Specia e o comunitate de vietuitoare care se pot incrucisa intre ele si care sunt izolate reproductiv de alte comunitati similare. Indivizii care alcatuiesc o specie se pot incrucisa sexuat nelimitat intre ei, in timp ce indivizii apartinand unor specii diferite nu se pot incrucisa sexuat sau, in rarele cazuri in care se incruciseaza, hibrizii sunt sterili (ex. catârul). Speciile se diferentiaza intre ele prin anumite caracteristici anatomo-morfologice, fiziologice, comportamentale si biochimice.

Rasele sau subspeciile sunt subdiviziuni ale speciilor ce grupeaza indivizi din aceeasi specie, care au anumite caractere distincte, rezultate ale selectiei naturale sau artificiale. Indivizii din aceeasi specie dar din rase diferite se pot incrucisa sexuat intre ei, iar descendentii sunt fertili.

Populatiile reprezinta subdiviziuni ale raselor, care grupeaza indivizi inruditi ce au un fond comun de gene.

Indivizii apartinand aceleiasi specii dar de rase sau populatii diferite, se pot incricisa sexuat intre ei, dand nastere la urmasi fertili. Prin astfel de incrucisari sau prin mutatii genetice e posibil ca, pornind de la populatii si rase existente, sa apara populatii si rase noi de plante si animale. Vedem, deci, ca la nivelul raselor si al populatiilor are loc un proces evolutiv, numit microevolutie.