Responsabilitatea Morală și Pastorală a Preotului într-o Societate Pluralistă și Secularizată

Introducere

Dumnezeu cheamă pe omul dintotdeauna, de ieri, de azi şi de mâine la un "dialog etern al iubirii" în care să-şi împlinească vocaţia sa de persoană destinată veşniciei din Împărăţia Sfintei Treimi, împărăţia iubirii nesfârşite.

Vocaţia omului de a fi profet, preot şi rege al creaţiei se actualizează prin voinţa divină în unele persoane în chipul slujirii sacerdotale, a preoţiei sfinţitoare. Cei care s-au învrednicit de această preţuire a lui Dumnezeu în a fi îndrumători semenilor pe calea sfinţirii şi însufleţindu-se de o adâncă responsabilitate vor parcurge acelaşi drum ascetic al slujirii şi dăruirii creştine având ca model pe Hristos, Arhiereul cel veşnic şi mai Marele păstorilor.

Preoţia creştină este parte din iconomia divină pentru a actualiza sacramental şi pastoral lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos pentru fiecare generaţie de oameni. Astfel că preotul este om al timpului său şi interpret duhovnicesc al istoriei pentru semenii săi. De aceea preotul creştin are responsabilitatea şi demnitatea de a se îngriji de destinul veşnic al fiecărui credincios fiind cel care aduce lumina Evangheliei în viaţa contemporanilor.

Societatea de astăzi, marcată de fenomenul secularizării se află într-o profundă criză morală şi spirituală manifestată prin confuzie axiologică, omul pierzându-şi reperele ontologice şi eshatologice prin imoralitate şi pluralism ideologic şi religios. Majoritatea cercetătorilor recunosc faptul că foarte multe din problemele morale şi spirituale cu care se confruntă omul de astăzi nu constituie o noutate. Dimpotrivă, ele au existat din momentul căderii omului în păcat şi, probabil, vor însoţi omul până la sfârşitul istoriei. Totuşi, în societatea modernă aceste probleme au un specific aparte pe care preotul trebuie să îl analizeze şi să-l înţeleagă pentru a săvârşi cu demnitate şi responsabilitate o pastoraţie eficientă. El trebuie să ofere reperul hristologic şi eshatologic pentru omul de astăzi care, după cunoscuta expresie a unui moralist român "piere şi nu ştie de unde-i vine pieirea".**

În primul rând trebuie să precizăm că societatea contemporană se caracterizează ptintr-o tensiune acută între morala tradiţională creştină şi cea post-tradiţională, seculară. Într-o astfel de lume, morala îşi pierde caracterul ei normativ şi devine o realitate convenţională care conduce la relativism şi libertinaj moral şi indiferentism spiritual.

Într-o astfel de lume este trimis preotul ca vestitor al "împărăţiei cerurilor" pe care o proclamă cu anticipaţie la fiecare Sfântă Liturghie. El nu este doar cel care constată declinul şi tragedia lumii ci acela care vindecă însingurarea şi rătăcirea spirituală a omului de astăzi prin puterea sfinţitoare a rugăciunii, deci în comuniune cu Hristos, Mântuitorul şi Vindecătorul întregii umanităţi.

Cap.I Slujirea de preot în spiritualitatea creştin-ortodoxă

a) Temeiurile preoţiei creştine

Preoţia are un rol esenţial în toate religiile lumii din toate timpurile. Fără ea nici nu se poate concepe religie, căci preotul s-a născut în istorie odată cu religia. În orice religie, legătura între credincios şi divinitatea adorată s-a făcut şi se face prin preoţi. Pe lângă îndatoririle sacramentale, preoţii tuturor popoarelor au fost şi îndrumători de conştiinţe şi educatori, însă în înţelesul cel mai înalt şi mai cuprinzător al cuvântului, misiunea lor esenţială a rămas aceea de a păstra în permanenţă legătura credincioşilor cu divinitatea prin aducerea jertfelor şi împlinirea riturilor religioase