Abordări majore în managementul public

1. Abordari majore in managementul public

Schimbarile in contextele nationale au determinat modificari radicale in timp in sistemul de valori specifice, identificate in institutiile publice din diferite tari.In timp,a eistat o delimitare clara a catorva abordari fundamentale elaborate de teoreticieni sau politicieni,care au marcat semnificativ continutul poceselor de management si de executie din institutiile publice si autoritatile administratiilor din majoritatea statiilor.Reprezentatii managementului public si politicienii au identificat forme specifice de aplicare a abordarilor fundamentale si, prin urmare,si efectele acestor influente au variat de la un context la altul atat ca forme de manifestare,intensitate,cat si ca interval de timp.In fiecare stat s-au dezvoltat curentele de gandire,care in unele tari au valorificat avantajele si au limitat dezavantejele abordarilor fundamentale,iar in altele au alimentat un dezechilibru general care a influentat semnificativ pe termen mediu si lung comunitatile acestor tari.In majoritatea statelor s-au identificat, cu intensitati diferite insa, elemente semnificative din fiecare abordare fundamentala a managementului public, dar ceea ce a condus la rezultate diferite, care le-au propulsat pe unele si le-au limitat pe altele, a fost tocmai abilitatea liderilor politici si a reprezentatilor managementului public in a identifica, adapta si asimila valorile comune la interese nationale specifice.

Abordarile fundamentale, care practic au aparut inca din primele decenii ale secolului trecut, au marcat semnificativ, in timp, continutul managementului public. Cunoasterea lor asigura suportul necesar analizei si faciliteaza identificarea cauzelor care genereaza decalajele intre diferitele state ale lumii.

Principalele abordari fundamentale ale mangementului public , care au avut impact deosebit in ultimii o suta de ani asupra continutului acesta, sunt urmatoarele:

1. abordarea traditionalist-birocratica

2. abordarea rationalista

3. abordarea politica

4. abordarea dn punct de vedere legislativ

5. abordarea managemntului stiintific

6. abordarea noului management public.

Aceste abordari prezinta o importanta deosebita deoarece, ele au marcat semnificativ, in timp, atat evolutia stiintei managementului, cat si a managemntului public stiintific.

Procesul decizional se bazeaza pe utilizarea acestor modele de fundamentare, model traditional fiind printre cele mai importante

2. Abordarea traditionalist-birocratica

Aceasta abordare a aparut cu aproape o suta de ani in urma, cand exista perceptia, ca sectorul public poate fi condus pe baza unui singur model considerat ideal.

Ideile dezvoltate in cadrul acestei abordari apartin unui grup de specialisti din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Germania. Se poate afirma ca promotorii gandirii traditionaliste au popularizat ideile lor la sfarsitul secolului al XIX lea. Ei au cristalizat abordari coerente in cele mai multe state democratice dezvoltate, unde au fos mentinute formele de manifestare pana in ultimul sfert al secolului trecut. Se constata o lunga durata de viata acestei abordari aproape 75 ani in tarile dezvoltate pentru ca cele in curs de dezvoltare si slab dezvoltate continua in forme diferite si astazi. Sfarsitul acestei gandiri, in tarile demcratice, a fost marcata incepand cu anul 1980 cand administratiile locale au schimbat semnificativ multe din elementele sistemului lor de valori, care de altfel, de atunci s-a imbunatatit permanent.

Este important sa se mentioneze ca abordarea traditionalist birocratica nu a aparut pe un teren absolut gol, ci s-a conturat ca o reactie la puternicile dezechilibre aparute pe parcursul a catorva sute de ani, ca urmare a modului deficitar de administrare a intereselor statului si cetatenilior de catre diferiti lideri de imperii, state si guverene

Conducerea institutiilor sectorului public are o lunga istorie. Unii specialisti sustin ca ar fi aparut odata cu notiunea de guvern si evolutia civilizatiei. Gladden arata ca unele forme ale conducerii in sectorul public au existat in Egiptul Antic. Acestea au fost constituite pentru a administra sistemul de irigatii la revarsarea Nilului si pentru a construi piramidele. China, in perioada dinstiei Han, a adoptat principiul confucianist potrivit careia guvernul poate fi condus de oameni alesi datorita abilitatilor si virtutilor lor de arealiza principalul ibiectiv social, care la vremea respectiva era „asigurarea fericirii oamenilor”.