Aplicabilitatea principiilor autonomiei locale și subsidiarității în statele UE

Capitolul I: Principiul autonomiei locale- principiu fundamental al administratiei publice locale

Orice stat fiind o putere publică, organizată pe un teritoriu delimitat şi recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci şi de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoană la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-şi îndeplini acest rol, statul îşi împarte teritoriul şi populaţia aflată pe acesta în anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone - mai mici sau mai mari – sunt unităţile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judeţ, ţinut, regiune,oraş, comună, etc. Astăzi, conform art. 3 alin.3 din Constituţie, “teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe ”.

În toate aceste unităţi administrativ-teritoriale statul a creat autorităţi publice, care să-l reprezinte şi să acţioneze în acestea pentru realizarea intereselor sale, dar şi ale locuitorilor respectivi. În acelaşi scop, statul a creat autorităţi şi la nivel central, care să-l reprezinte şi să asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel şi care apar ca ceea ce este comun şi general tuturor zonelor de interese.

Profesorul Paul Negulescu afirma că în orice ţară sunt două categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetăţenilor, întreaga colectivitate şi altele care sunt speciale unei anumite localităţi. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecare dintre ele asigurând o rezolvare mai mult sau mai puţin corespunzătoare situaţiilor concrete. În aceste condiţii vorbim de autonomie locală, centralizare,descentralizare, deconcentrare, tutelă administrativă.

Principiile de bază ale administraţiei publice locale sunt stipulate in textele Constituţiei revizuite şi în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Astfel, în articolul 120 din Constituţia revizuită şi republicată in 2003 se prevăd trei principii pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale şi anume: - Principiul descentralizarii;

- Principiul autonomiei locale;

- Principiul deconcentrarii serviciilor publice.

În Legea 215/2001 (art. 2, alin.1) se arată că administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează in temeiul următoarelor principii: - Principiul autonomiei locale;

- Principiul descentralizarii serviciilor publice;

- Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale;

- Principiul legalitatii;

- Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Din cele două texte rezultă cele şase principii de bază (cele cinci din Legea 215/2001 la care se adauga principiul deconcentrării serviciilor publice, din Legea de revizuire a Constituţiei, aprobată prin referendumul din octombrie 2003). Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României.

“Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii ”.

Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Continutul acestui principiu şi valenţele sale complexe rezultă însă din ansamblul reglementărilor cuprinse în dispoziţiile legii şi reprezintă chintesenţa întregii activităţi de administraţie publică dinunităţile administrativ-teritoriale.

Înţelegerea sa corectă prezintă importanţă deosebită pe planul acţiunilor practice şi evită accentuarea şi absolutizarea sa, până la a o face sinonimă cu “independenţa ” autorităţilor administraţiei publice locale în toate acţiunile lor, ori cu aşa numita “autoguvernare” şi alte concepte similare, care presupun o contrapunere a administraţiei publice locale, administraţiei centrale prin care se realizează puterea executivă a statului.

Potrivit dispozitiilor constituţionale şi ale Legii nr. 215/2001 privind adminstraţia publică locală, administraţia publică în unităţile administrative teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.