E-Guvernare

- e-Guvernarea si locul sau in societatea informationala

Termenul de societate informationala a început sa fie utilizat înca de la începutul anilor ‘90, pentru a descrie numeroasele si variatele schimbari în politica, economie, cultura si, în general, în ansamblul societatii, de dezvoltare rapida a tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC) Societatea informationala se refera la o economie si la o societate în care accesul, achizitia, stocarea, prelucrarea, transmisia, raspândirea si utilizarea cunostintelor si a informatiei joaca un rol decisiv. Societatea informationala presupune schimbari în toate domeniile: în adminstratie (e-guvernare), în afaceri (comert electronic si ebusiness), în educatie (educatie la distanta), în cultura (centre multimedia si biblioteci virtuale) si în maniera de a munci (telelucru si naveta virtuala). La baza acestor transformari se afla utilizarea Internet-ului, care influenteaza modul în care traim, mediul în care se fac afacerile, modul în care se lucreaza, metodele de studiu, comunicarea între oameni si chiar maniera de petrecere a timpului liber.

Guvernarea electronica consta in interactiunea dintre guvern, parlament si alte institutii publice cu cetatenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate in discutie si emiterea de pareri de catre cetateni, plata taxelor de catre contribuabili, completarea unor plangeri si petitii online reprezinta mijloace eficiente puse la dispozitie de catre stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Asadar sensul implementarii guvernarii electronice este de sus in jos (de la stat la cetatean).

- Cauze ce au generat trecerea serviciilor publice la servicii electronice

- cresterea cererii de servicii publice,

- restrictiile bugetare,

- costurile de personal,

- noile facilitati oferite de tehnologia informatiei.

“Guvernarea electronica reprezinta procesul de reinventie a sectorului public prin digitalizare si noi tehnici de management a informatiei, proces al carui scop final este cresterea gradului de participare politica a cetatenilor si eficientizarea aparatului administrativ.”

Aceasta definitie reuneste de fapt cele 3 trasaturi de baza ale guvernarii electronice:

- folosirea noilor tehnologii electronice in comunicare [email, chat, site-uri Internet etc.] sau paradigma tehnica

- aplicarea unor noi metode de management a informatiei sau paradigma manageriala

- cresterea gradului de participare politica a cetatenilor si cresterea eficentei aparatului administrativ sau paradigma functionala

In procesul de guvernare sunt implicati, in general vorbind, 3 mari clase de participanti:

_ participantii publici, guvernul sau statul, atat organizatiile de la nivel local, cat si cele de la nivel central [G]

_ cetatenii tarii respective [C]

_ firmele private, care organizeaza activitati comerciale, luand in considerare profitul si activand intr-un context concurential de piata. [B]

Între acesti participanti se nasc relatii de comunicare si tranzactionale specifice, împartite în grupe de componente ale e-guvernarii. Fluxurile informationale si tranzactionale pot fi clasificate în fluxuri interne, existente în cadrul unei clase de participanti (de exemplu dintre doua institutii publice: doua ministere, Parlament si Guvern etc.) si fluxuri externe, care se nasc între participanti din clase diferite (de exemplu dintre cetateni si o institutie publica, precum Parlamentul).

- Componentele e-Guvernarii

Principalele componente ale guvernarii electronice sunt:

- G2G [Government to Government] sau Guvern - Guvern cu o sub-categorie G2E

[Government to Employee] sau Guvern – Angajati guvernamentali

- G2C [Government to Citizens] sau Guvern - Cetateni

- G2B [Government to Business] Guvern – Companii