Guvernarea electronică și serviciile publice electronice

Introducere

Guvernarea electronică reprezinta utilizarea informatiei si telecomunicatiilor, si indeosebi a Internetului, in toate domeniile guvernarii statului care furnizeaza servicii publice catre utilizatori – intre care cei mai importanti sunt cetatenii si societatile, cu scopul de a imbunatatii serviciile si a le reduce costurile, atat pentru utilizatori cat si pentru furnizorii serviciilor.

Guvernarea electronica este o forma a democratiei, o forma de respect al statului fata de cetateanul pe care il repezinta, dar si o necesitate sociala si economica prin efectele benefice pe care le aduc, direct si indirect, la nivelul intregii societati si economii. Guvernarea electronica este responsabilitatea exclusiva a guvernului care, inclusiv pentru folosirea parteneriatului public-privat, are sarcina de a conduce centralizat, si abordandu-l treptat, complexul si indelungul proces de implementare a acesteia la nivel national.

Globalizarea şi evoluţia rapidă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor aduc schimbări fundamentale în toate aspectele societăţii. Potenţate de creşterea aşteptărilor cetăţenilor şi a mediului privat, schimbări similare se produc şi în administraţie.

Utilizarea tehnologiei în sprijinul activităţii guvernamentale poate contribui la existenţa unei administraţii publice mai accesibile, mai rapide, mai ieftine şi mai eficiente. Guvernarea electronică înseamnă nu doar schimbări tehnologice, ci şi culturale şi organizaţionale ale administraţiei. Toate agenţiile publice trebuie să găsească noi metode de lucru şi să înveţe ce înseamnă o organizaţie guvernamentală în era informaţională. E-guvernarea nu se realizează doar prin simpla adăugare a literei “e” la guvernare. Ea trebuie să pună accent pe procesul guvernării în sine, şi nu pe IT, pe cetăţeni şi pe nevoile lor, pe oameni şi nu pe sistem.

Modernizarea şi reorganizarea guvernării şi administrării publice au ca punct terminus guvernul electronic. E-guvernul a devenit sintagma folosită pentru a desemna multe activităţi şi încercări de inovare şi modernizare a administraţiei publice care în general, este organizată într-o manieră rigidă şi birocratică.

Societatea cunoştinţelor este societatea deplin conştientă de valoarea crucială a cunoştinţelor şi care urmăreşte în mod sistematic dobândirea şi utilizarea acestora în scopul obţinerii unei creşterii economice pe termine lung şi a unei dezvoltări de durată a fiinţei omeneşti. Se bazează în acest scop pe utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, în cadrul căreia sistemele informatice şi Internetul ocupă un loc central. Cunoştinţele sunt recunoscute ca fiind baza oricărei activităţi economice şi sociale, fiind mijlocul principal prin care se obţine şi se menţine competitivitatea unei economii, adică creşterea acesteia.

Într-o societate a cunoştinţelor, calculatoarele, programele şi reţelele sunt prezente în activitatea de zi cu zi, oferind o multitudine de servicii accesibile beneficiarilor printr-o interfaţă comodă şi prietenoasă, în aproape toate domeniile, cum ar fi industria, sănătatea, transportul, afacerile, învăţământul, mediul, cultura şi multe altele.

În drumul către crearea unei societăţi a cunoştinţelor, ţările trebuie să-şi creeze o infrastructură informaţională care să-şi creeze o infrastructură informaţională care să faciliteze comunicarea eficientă, diseminarea şi procesarea informaţiei; să „construiască” o populaţie educată şi cu noi capacităţi profesionale; să asigure un cadru economic şi instituţional care să stimuleze folosirea eficientă a cunoştinţelor existente şi a celor noi. Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor devine baza prin care se construieşte infrastructura societăţii cunoştinţelor, atât în sectorul privat cât şi în cel public.