Tehnologii informaționale în guvernarea digitală - comerțul electronic

CAPITOLUL 1. COMERŢUL ELECTRONIC – MIJLOC DE DERULARE A TRANZACŢIILOR COMERCIALE

1.1. Scurt istoric al comerţului electronic

Astăzi, pe lângă factorii tradiţionali care influenţează firmele, comerţul global şi competiţia în creştere sunt elemente majore care determină apelarea din ce în ce mai mult la tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii. Aplicaţiile noilor tehnologii impun reconfigurarea permanentă a imaginii firmelor, în sensul reducerii costurilor, scurtării ciclului proceselor economice, creşterii calităţii serviciilor şi produselor. Toate acestea sunt aspecte ce caracterizează noul mod de a face tranzacţii comerciale, respectiv comerţul electronic.

Comerţul electronic nu este un fenomen nou. Una din cele mai interesante viziuni asupra începutului comerţului electronic o reprezintă cea dată de formula:

Moş Crăciun + Tehnologiile Informaţionale = Comerţ Electronic.

Moş Crăciun, imagine legendară a oricărei copilării, a realizat, în modul său misterios, mai mult decât o simplă onoare a dorinţelor noastre de Crăciun: a preluat cererile personalizate din orice colţ al lumii, livrând în casele noastre, fără nici o întârziere, produsele dorite, iar afacerea lui nu cunoaşte frontiere. Pentru el, cererea şi oferta globală nu este ceva nou. Moş Crăciun este inventatorul celui mai eficient model de contactare a „clienţilor” de oriunde ar fi ei. Astfel, Moş Crăciun este considerat strămoşul comerţului electronic şi fondatorul noului model economic care a impus modificarea pieţei de la sfârşitul şi începutul noului mileniu.

Însă, dacă revenim în zilele mai apropiate de noi, observăm că marile firme au apelat la această formă de mai mult timp. Unul din principalele instrumente folosite a fost schimbul electronic de date (EDI – Electronic Data Interchange), care permitea firmelor să schimbe între ele documente într-o formă standardizată, prin intermediul reţelelor private. Sistemul a fost folosit încă din 1960. În aceeaşi perioadă, băncile au folosit reţele dedicate pentru transferul electronic de fonduri (EFT – Electronic Funds Transfer), proiectat pentru a optimiza efectuarea plăţilor electronice.

Perioada anilor 1960 până la începutul anilor 1990 s-a caracterizat printr-un număr redus de al tranzacţiilor derulate prin comerţul electronic, datorită costului destul de ridicat al infrastructurii pe care îl solicită . Dar prin această formă nu se garanta că formatul EDI folosit de o anumită firmă era compatibil şi putea fi folosit în tranzacţiile cu altă firmă, decât pe baza unor protocoale dinainte stabilite, aspect valabil până în anul 1984, când a fost stabilit un standard de utilizat în astfel de tranzacţii, respectiv ASC X12. În acel moment, EDI era considerat unul din cele mai eficiente mijloace de transfer al informaţiilor între organizaţii şi partenerii lor comerciali, fiind definit ca nucleul creşterii productivităţii din ultima jumătate a secolului XX.

Este perioada în care tranzacţiile electronice erau cele de tip business-to-business (firmă-la-firmă), fără a se acorda o prea mare atenţie tipurilor de operaţiuni specifice celor ce se desfăşoară între o firmă şi un consumator individual. Recent, odată cu creşterea popularităţii şi utilizării Internetului, comerţul electronic a fost nevoit să surprindă şi particularităţile tranzacţiilor comerciale dintre persoane şi firme. Este perioada în care a început să-şi spună cuvântul un nou model de afacere, respectiv business-to-consumer (firmă-la-consumator).

În prezent, comerţul electronic nu presupune numai schimbul de bunuri şi transferul de fonduri, ci şi tranzacţionarea a ceea ce a devenit astăzi o resursă strategică pentru firme, respectiv informaţia. Deplasarea afacerilor spre informaţii nu este nouă, începutul datând de mai bine de 20 de ani, din momentul în care PC-urile au devenit echipamentele standard pentru cele mai multe firme.

În continuare voi prezenta lista principalelor evenimente ce au caracterizat comerţul electronic pe măsură ce Internetul a devenit unul din principalele mijloace de comunicare în afaceri.

În anul 1992, Compuserve a oferit clienţilor săi posibilitatea de a cumpăra, pentru prima dată, produse în manieră online, cu ajutorul calculatoarelor proprii.

Anul 1994 (luna octombrie) reprezintă momentul în care apare Netscape-ul, punând la dispoziţia utilizatorilor un browser simplu pentru a naviga pe Internet şi o tehnologie sigură pentru tranzacţiile online, numită Secure Sockets Layer .

În 1995, îşi fac simţită prezenţa două din cele mai mari nume ale comerţului elctronic: Amazon.com şi eBay.com.