Migrația externă a României

REZUMAT

Migraţia a existat de la începuturile omenirii. Fenomenul nu a încetat în timp, însă a înregistrat schimbări şi a căpătat noi forme. Procesele migratorii se desfaşoară simultan şi sunt în creştere în multe ţări ale lumii.

Migraţia reprezintă deplasarea unei populatii dintr-o regiune în alta, pentru a se stabili acolo.

Fenomenul imigraţiei este deci un fenomen internaţional şi are ca punct de plecare ţara de origine a emigrantului şi ca punct de sosire ţara în care se va stabili imigrantul respectiv.

Migraţia internaţională (externă) reprezintă totalitatea deplasărilor însoţite de schimbarea definitivă (permanentă).

Distingem patru categorii de emigranţi: emigrantul care îşi manifestă dorinţa de a-şi schimba ţara şi, în final, naţionalitatea; muncitorul străin care este un emigrant temporar; persoanele deplasate (expulzate, repatriate, transferate) alungate din ţara lor de origine;

refugiaţii care au optat pentru părăsirea ţării lor.

O dată cu integrarea României în cadrul Uniunii Europene, a crescut şi migraţia externă a forţei de muncă din România, datorită sprijinului pe care Uniunea Europeană îl oferă cetăţenilor europeni. Libera circulatie a persoanelor – principiu fundamental al Uniunii Europene – nu ar fi posibilă dacă nu s-ar asigura drepturile de securitate socială ale lucrătorilor migranţi şi ale familiilor acestora.

Migraţia internaţională a României a fost unul dintre factorii care au contribuit la scăderea efectivului populaţiei României, după 1990.

Pentru România, emigranţii constituie o pierdere importantă, cu repercursiuni asupra economiei şi societăţii, pe când pentru ţările primitoare reprezintă o forţă de muncă capabilă încă multă vreme de performanţe ridicate, o forţă de muncă competitivă.

Câştigurile, respectiv pierderile îi afectează deopotrivă pe toţi cei implicaţi, însă în proporţii diferite pentru ţara gazdă şi pentru ţara de origine.

Decizia de a migra şi în cele din urmă actul migrării constituie un răspuns la un ansamblu de cauze, incitaţii şi motivaţii. Motivaţia nu este altceva decât un ansamblu de factori dinamici care determină conduita unui individ într-o împrejurare dată. Transformarea deciziei în acţiune este determinată şi susţinută de o serie de alţi factori şi în primul rând de factori motivaţionali.

Migraţia internaţională (externă) - reprezintă totalitatea deplasărilor însoţite de schimbarea definitivă (permanentă).

Fenomenul migraţiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanţă, invazii, colonizări şi cruciade, sau provocate, în general, de atracţia exercitată de regiunile mai bogate asupra populaţiilor mai sărace. În zilele noastre preocuparea demografică reapare datorită riscurilor pe care le naşte în producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenţa în mod negativ ordinea socială, sau în declanşarea unor tulburări a echilibrelor etnice sau religioase. Revine ideea ca non-dezvoltarea se datorează în parte unui exces demografic.

Migraţia a existat de la începuturile omenirii. Fenomenul nu a încetat în timp, însă a înregistrat schimbări şi a căpătat noi forme. Procesele migratorii se desfaşoară simultan şi sunt în creştere în multe ţări ale lumii. Unul din rezultatele pe termen lung ale acestei evoluţii ar putea fi apariţia societăţilor multiculturale, tinzând spre noi concepte ale cetăţeniei sau statului naţional. Cele mai multe dintre ţările dezvoltate au devenit societăţi diversificate, multietnice, iar cele care nu au ajuns încă la acest nivel, s-au orientat decisiv în această direcţie.

Azi, emigraţia rămâne posibilă, chiar dacă este dificilă, iar tehnologia produce efecte şi acolo unde nu mai există creştere demografică. Este necesară prezentarea conţinutului a trei noţiuni: migraţie, a emigra şi a imigra.