Monografie Primăria Iași

• Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi

• Noţiuni de bază ale DGFP Iaşi

Statul efectuează o serie de cheltuieli cu realizarea unor bunuri si servicii de care beneficiază intreaga populaţie, fară plata. Pentru efectuarea acestor cheltuieli, statul trebuie sa gasească sursele de venit, respectiv mijloacele prin care sa obtină banii necesari pentru efectuarea lor. Aceste surse de venit sunt reprezentate de impozitele percepute pe veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice(societăti comerciale, regii autonome, instituţii etc.). Fiecărui moment de dezvoltare al societăţii îi carespunde unui anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura acestei dezvoltări. Specific evoluţiei impozitelor în perioada postbelică este tendinţa creşterii lor în mărime absolută şi relativă. Sporirea volumului impozitelor s-a realizat prin creşterea numărului plăţilor, creşterea volumului materiei impozabile, precum şi prin majorarea cotelor de impunere . Astfel, în ţările dezvoltate, impozitele şi taxele procură intre opt şi nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . În ţările în curs de dezvoltare, procurarea impozitelor şi taxelor cunoaşte diferenţe mai mari în totalul resurselor financiare, variind între cinci şi nouă zecimi. Deci stabilirea(introducerea), administrarea şi folosirea veniturilor din impozite reprezintă o problema foarte importantă, bine reglementată prin însăşi Constituţia României.

Viitorul oricărui stat modern este de neconceput fără un sistem fiscal performant prin randament şi suportabilitate din partea contribuabililor. Starea prezentă de prosperitate a unui stat contemporan este dependentă, în mare masură, de istoria propriului sistem fiscal, de felul în care acesta a fost conceput şi a funcţionat. Ceea ce deosebeşte o ţară aflată în progres de una aflată în declin este, în bună masură, preferinţa arătată construirii viitorului. Această preferinţă se masoară prin impozite, împrumuturi şi rata dobânzii.

Sistemul fiscal, în general, este rezultatul, istoriceşte vorbind, apariţiei şi înmulţirii trebuinţelor publice ale comunităţilor umane. El s-a cristalizat concomitent cu cristalizarea elementelor statale în istorie. De aceea, finanţele unui stat, ca şi sistemul său fiscal sunt în cea mai strânsă legatură cu situaţia politică, socială şi economică, între regimul politic şi finanţe existând o puternică interdependentă. Sistemul fiscal apare ca un rezultat istoric al mediului social, politic şi economic dintr-un stat.

Din categoria instituţiilor financiare specializate fac parte : Ministerul Finanţelor Publice, băncile, societăţile de asigurări şi reasigurări. Problematica aşezării şi perceperii veniturilor fiscale de la persoane fizice presupune observarea, abordarea principalelor instituţii implicate în acest domeniu şi anume Ministerul Finanţelor Publice cu unităţile financiare ale acestuia în teritoriu. Ministerul Finanţelor Publice funcţionează în baza cadrului legal şi aplica strategia şi planul de guvernare în domeniul finanţelor publice.

Aparatul fiscal al Ministerului Finanţelor Publice cuprinde, ca o componentă de bază a sa, şi organele financiare teritoriale. Structura organizatorică a acestor organe cuprinde Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice judeţene, administraţiile financiare ale municipiilor, oraşelor şi comunelor.

Aceste organe acoperă, prin activitatea lor, întreg teritoriul ţării şi asigură atribuţii cu caracter fiscal în toate localitatile: municipii, oraşe şi comune. Ca statut juridic, organele financiare teritoriale sunt instituţii ale administraţiei publice, cu administraţie şi gestiune proprie de instituţie. Activitatea lor, ca organe fiscale financiare, îmbracă mai multe forme, ce se diferenţiază în mod corespunzător, în funcţie de nivelul la care îşi desfaşoară activitatea. În ceea ce priveşte atribuţiile de natură fiscală, ele sunt realizate atât la sediul organelor financiare, prin compartimentele de resort ale acestora, cât şi prin controalele efectuate la sediul agenţilor economici şi al contribuabililor plătitori de impozite şi taxe.

Direcţia Generala a Finanţelor Publice este unitate teritorială a Ministerului Finanţelor Publice, prin care se realizează, în mod unitar, strategia şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice şi se aplică politica fiscală a statului. Coordonarea la nivel central este asigurată de secretarul general al ministerului şi de un secretar de stat, desemnat de ministrul finanţelor publice. Direcţia Generală a Finanţelor Publice îşi desfăşoară activitatea la nivelul fiecărui judeţ în baza legilor, ordonanţelor guvernului, ordinelor şi instrucţiunilor elaborate de Ministerului Finanţelor Publice având în componenţa Direcţia metodologie şi administrarea veniturilor statului, Direcţia trezorerie şi contabilitate publică, Direcţia controlului fiscal, Garda financiară, Direcţia servicii interne, Servicii independente şi în subordine administraţiile finanţelor publice municipale, orăşeneşti, şi comunale. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi este instituţie publică - unitate teritorială a Ministerului Economiei şi Finanţelor , prin care se realizează, în mod unitar, strategia şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice şi se aplică politica fiscală a statului.