Politică de mediu în Uniunea Europeană

Scurt istoric al politicii de mediu in Uniunea Europeana

Aparuta pe agenda de lucru la inceputul anilor 1970, preocuparea pentru mediu dobandeste un caracter distinct odata cu semnarea, de catre Clubul de la Roma, a diminuarii resurselor naturale si a deteriorarii rapide a calitatii apei, aerului si solului. Politica comuna de mediu a fost creata in 1972 si a devenit cu timpul una dintre cele mai importante politici comune ale Uniunii Europene. Importanta sa nu este datorata anvergurii fondurilor alocate (care nu depasesec fondurile de care dispun politica agricola sau politica regionala), ci faptul ca politica de mediu a devenit politica orizontala a Uniunii Europene, aspectele de protectie a mediului fiind considerate obligatorii ale celorlalte politici comune comunitare. Prin adoptarea strategiei durabile ca element principal al campului sau de actiune, adica prin preocuparea pentru natura ca mostenire si resursa a generatiilor viitoare, politica de mediu este permanent conectata la tendintele globale de protectie a mediului, asa cum apar ele in urma evenimentelor internationale precum summit-urile de la Rio (1992) si Johanesburg (2002), a protocolului de la Kyoto, etc. In plus, aceasta conectare si implicare in progresele internationale de mediu transforma Uniunea Europeana in promotor global al dezvoltarii durabile.

Prin insusi caracterul ei, dezvoltarea durabila reprezinta nevoia de responsabilizare si educatie pentru protectia mediului, iar acest aspect este reflectat de evolutia politicii comunitare in ultimi ani, politica marcata de trecerea de la o abordare bazata pe constrangere si sanctiune, la una mai flexibila bazata pe stimulente. Astfel, se actioneaza in directia unei abordari voluntare, in scopul de a promova aceasta responsabilizare fata de mediu si de a incuraja utilizarea sistemelor de management ale mediului. Politica de mediu nu actioneaza independent, ci reflecta interesul societatii civile in aceasta directie, manifestat prin crearea a numeroase miscari si organizatii de mediu. In unele tari s-a ajuns la crearea si dezvoltarea unor partide politice "verzi", cu un real succes in arena politica. Nu trebuie uitata nici rezistenta, retinerea si inertia care se manifesta, atunci cand obiectivele de mediu par a limita competitivit 747c29h atea industriala si cresterea economica, insa acest aspect nu face decat sa sublinieze odata in plus nevoia unei abordari concertate la nivel european si necesitatea existentei unei politici de mediu active si integrate capabila sa raspunda provocarilor care apar in plan economic.

In domeniul strategiilor iese in evidenta in anul 2003 in cadrul politicii comune de mediu, adoptarea Strategiei europene de mediu si sanatate (SCALE), care are in vedere relatia complexa si direct cauzala existenta intre poluarea si schimbarea caracteristicilor mediului si sanatatea umana. Elementul de noutate al acestei strategii este centrarea, pentru prima data in politicile de mediu, pe sanatatea copiilor - cel mai vulnerabil grup social si cel mai afectat de efectele poluarii mediului.

Baza legala a politicii de mediu a Uniunii Europene este constituita de articolele 174 - 176 ale Tratatului CE. Articolul 174 este cel care traseaza obiectivele politicii de mediu si contine scopul acesteia - asigurarea unui inalt nivel de protectie a mediului tinand cont de diversitatea situatiilor existente in diferite regiuni ale Uniunii. Articolul 175 identifica procedurile legislative corespunzatoare atingerii acestui scop si stabileste modul de luare a deciziilor in domeniul politicii de mediu, iar articolul 176 permite statelor membre adoptarea unor standarde mai stricte. Tratatul CE are in vedere armonizarea legislatiei privitoare la sanatate, protectia mediului si protectia consumatorului in Uniunea Europeana, iar o clauza de derogare permite acestora sa adauge prevederi legislative nationale in scopul unei mai bune protejari a mediului. Totodata, s-a promovat dezvoltarea durabila ca politica transversala a Uniunii Europene si subliniaza astfel nevoia de a integra cerintele de protectie a mediului in definirea si implementarea politicilor europene sectoriale. Acestora li se adauga peste 200 de directive, regulamente si decizii adoptate, care constituie legislatia orizonata si legislata sectoriala in domeniul protectiei mediului. Legislatia orizontala cuprinde acele reglementari ce au in vedere transparenta si circulatia informatiei, facilitarea procesului de luare a deciziilor, dezvoltarea activitatii si implicarea societatii civile in protectia mediului, s.a. (de exemplu: Directiva 90/313/CEE privind accesul liber la informatia de mediu, Regulamentul 1210/90/CEE privind Agentia Europeana de Mediu).