Studiu Comparativ Privind Datoria Publică în Țări Membre ale Uniunii Europene

Capitolul 1. Datoria publică – aspecte generale

Datoria publică cuprinde totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, ce provenin din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente.

Obligaţiile reprezintă angajamente ce decurg din contractarea împrumuturilor, şi anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

În ceea ce privește formele datoriei publice, menționate anterior, acestea se prezintă astfel:

• datoria publică guvernamentală, reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele țării, de pe piețele financiare;

• datoria publică locală, reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale autorităților administrației publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe piețele financiare.

Așadar, datoria publică semnifică totalitatea datoriilor statului față de creditorii săi externi și interni la un moment dat. Se întâlnesc mai multe forme ale datoriei publice, după cum se va constata și în cele ce urmează.

Datoria publică internă, contituie o obligație irevocabilă și necondiționată a statului de a rambursa împrumuturile contractate în moneda națională, de a plăti dobânzile, câștigurile și alte costuri aferente, fiind reprezentată de împrumuturi la care subscriu creditori de pe propria piață.

Pentru a stabili în ce măsură economia unei țări va fi afectată de un nivel ridicat al îndatorării, în cazul manifestării unor șocuri economice și financiare externe, s-au elaborat o serie de indicatori, numiți indicatori de apreciere a datoriei publice.

Acești indicatori de apreciere a datoriei publice interne sunt dați de :

• gradul de îndatorare a statului, ce se determină ca raport procentual între cuantumul datoriei publice și PIB;

• datoria publică internă angajată, ca totalitate a obligațiilor asumate de stat față de creditorii interni și nerambursate în momentul realizării analizei;

• datoria publică angajată pe locuitor, văzută ca raport între mărimea absolută a acesteia și numărul locuitorilor unei țări;

• serviciul datoriei publice interne în mărime absolută;

• ponderea seriviciului datoriei publice interne în PIB sau în totalul cheltuielilor.

Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligațiilor de plată, interne și externe, ale autorității administrației publice locale, într-un anumit moment, ce provin din împrumuturi contractate sau garantate de aceasta de pe piața internă și externă de capital. La nivelul autorităților publice locale, datoria publică locală este limitată.

De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).

Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi de gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe).În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind dată de valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă, în care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.

Important de precizat este și faptul că, scopurile principale pentru care se apelează la contractarea împrumuturilor de stat sunt: finanţarea deficitului bugetului de stat şi a deficitelor temporare ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, refinanţarea şi rambursarea anticipată a datoriei publice guvernamentale, finanţarea unor proiecte/programe pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei, finanţarea restructurării economiei . Aceste activităţi sunt generatoare de datorie publică, şi gestionarea acesteia se exercită în cazul României de către Guvern, prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, în limita autorizaţiei date de Parlament.