Cauzele Continue ale Segregației

Izolarea spațială a americanilor de culoare a fost dobândită printr-o conjuncție de atitudini rasiste și practici instituționale care nu au permis accesul persoanelor de culoare la piețele imobiliare urbane și care au condus la formarea ghetourilor. Discriminarea de pe piața locurilor de muncă a accentuat saracia oamenilor de culoare și a limitat potențialul economic pentru integrare, de asemenea mobilitatea rezidențială a fost blocată sistematic de către discriminarea universală și evitarea albilor de a se muta in cariere in care locuiau afro-americani. Programele guvernamentale de după 1950 susțineau construcția de locuințe sociale, astfel ghetourile se măreau.

In teorie, acest cerc al discriminarii și al segregației rasiale a fost intrerupt in anii ’60 de respingerea sentimentelor rasiale de catre albi si de o serie de legi federale si decizii judecatorești care interziceau discriminarea in viata publică. Legea Drepturilor Civile din 1964 a trimis in ilegalitate discriminarea rasială din piața muncii, Fair Housing Act in 1964 a interzis discriminarea din piata imobiliară, iar decizia judecătorească Gautreaux si Shannon a interzis autoritaților plasarea proiectelor imobiliare de tip locuințe sociale exclusiv in cartierele afro-americanilor. In ciuda acestor schimbari cele mai mari comunitați de afro-americani din Statele Unite au rămas segregate până in 1980. Multe zone urbane au arătat un model de intensă izolare rasială, fenomen descris ca hipersegregare.

Cu toate că mediul rasial din Statele Unite s-a îmbunătățit în anii ’70, rasismul tot mai punea restricții libertății rezidențiale a americanilor de culoare, dar a facut-o intr-un mod mai puțin evident. După Revoluția Drepturilor Civile, puține persoane albe au continuat să voarbească public despre sentimentele lor rasiste, proprietarii nu mai refuzau să închirieze sau să vândă locuințe persoanelor de culoare și puține guverne locale s-au opus proiectelor de locuințe sociale pe motivul că acestea conțineau persoane de culoare. Însă lipsa unui rasism evident, fățis, nu a însemnat că prejudecățile și discriminarea au luat sfârșit, cu toate că atitudinile rasiste se manifestau în secret, ele nu au disparut. În ciuda aprobării persoanelor albe a egalității rasiale în principiu, discriminarea împotriva persoanelor de culoare a continuat pe căi subtile; în ciuda preveredilor din Fair Housing Act, agenții imobiliari au continuat să practice o discriminare ascunsă, dar răspândită; iar autoritățile locale au stopat construirea de locuinte sociale.

Rasă versus clasă:

O competiție inegală

Înainte de a explora cauzele continue ale segregației, vom cerceta ipoteza conform căreia separația geografică dintre negri și albi poate fi atribuită diferențelor economice dintre cele două grupuri. În societatea condusă de piată si preocupată de status a Statelor Unite, famiile bogate locuiesc în alte cartiere decât familiile sărace; considerând persoanele de culoare sărace și persoanele albe bogate, cele două grupuri vor tinde să fie fizic separate unul de celălalt. Ceea ce pare a fi segregație rasială este de fapt segregație socială?

Pot fi invocate argumente economice pentru a explica de ce nivelurile de segregație între persoanele de culoare și albi s-au schimbat atât de puțin în anii ’70. După decenii de îmbunătățiri constante, progresul economic al afro-americanilor s-a încetinit în anul 1973, aducând o creștere a sărăciei lor și o creștere a inegalitații dintre venituri. Pe măsură ce distribuirea veniturilor s-a împărțit, familiile din clasa de mijloc au experimentat o stratificare descendentă și foarte puțini locatari au avut resursele socioeconomice necesare pentru a susține mobilitatea rezidențială și implicit, integrarea. Dacă progresul economic al anilor ’50 și ’60 a fost susținut și în anii ’70, nivelul segregației a decăzut și mai mult. William Clark estimează că 30%-70% din nivelul segregației rasiale este atribuit factorilor economici, care împreună cu structura urbană și preferințele vecinătății “poartă greutatea explicației prentu modelele rezidențiale din prezent.”

Argumentele conform cărora segregația rasială vine din rasismul albilor sau din dezavantajele economice fac parte dintr-o dezbatere mult mai mare despre importanta rasei și a clasei în societatea americană. Unii observatori argumentează că problemele sociale și economice ale afro-americanilor vin din neobișnuita si dezavantajata poziție socială a persoanelor de culoare; aceștia afirmă că sărăcia afro-americanilor s-a separat de factorul rasă printr-un proces de sine stătător și este perpetuată de un set complex de factori, precum lipsa locurilor de muncă, calitatea slabă a educației și instabilitatea familială, care vin din transformarea orașelor din centre industriale în centre de servicii. Oher investigators place greater emphasis on racism; ei afirmă că din cauza faptului că discriminarea si prejudecațile persoanelor albe a persistat într-o mulțime de forme, subtile sau fățișe, culoarea pielii rămâne o bază puternică a stratificarii sociale în Statele Unite.

Încă de la mijlocul anilor ’70, dezbaterea rasă-clasă a continuat fără a se găsi soluții la o varietate de probleme socioeconomice: rata șomajului, bunăstare, stabilitate familială, educație, criminalitate. Când ne gândim la segregația rasială, un argument este definitivat: predomină rasa. Într-adevăr, rasa predomină într-o mare măsură, încât speculațiile despre ce s-ar fi întâmplat dacă progresul economic al persoanelor de culoare ar fi continuat, au fost aduse în discuție. Chiar dacă veniturile afro-americanilor ar fi contitnuat să crească în anii ’70, segregația nu ar fi existat într-o măsură mai mică: nu conta cât de mulți bani ar fi câștigat persoanele de culoare, ei ar fi rămas în continuare separați spațial de persoanele albe. În anul 1980, ca și în trecut, banii nu cumpărau intrarea în cartierele persoanelor albe din orașele din America.

Dominația rasei peste clasă este ilustrată în tabelul 4.1 care prezintă indicii de diferențe dintre persoanele albe și cele de culoare pentru trei grupe de venituri dintre a treizecea cea mai mare comunitate de afro-americani din Statele Unite. Aceste date arată nivelul de segregație rezidențială pe care persoanele de culoare au experimentat-o pe măsură ce venitul familiei lor a crescut de la mai putin de 2.500 $ pe an la mai mult de 50.000$ pe an. Cu toate că am introdus în calculator indicii de segregație pentru toate grupele de venituri dintre aceste două extreme, pentru a fi conciși vom prezenta numai categoria de mijloc ( 25.000$- 27.500$). Nu se schimbă prea multe adăugând și celelalte grupe de venituri, pentru că segregația persoanelor de culoare nu variază din afluentă.