Aspecte Specifice privind Modalitatea de Integrare Școlară a Copiilor cu Dizabilități

Aspecte specifice privind modalitatea de integrare

şcolară a copiilor cu dizabilităţi (în raport cu tipul şi gravitatea deficienţei sau a tulburărilor)

1. Introducere

Tranziţia de la o societate la alta s-a caracterizat nu numai printr-o evoluție din punct de vedere al tehnologiilor, ci și prin schimbările în atitudine ale comunităților privind persoanele care prezintă probleme specifice, dizabilități. În acest sens, în 1990, în Thailanda, în cadrul Conferinței Internaționale a Ministerului Educației, a fost lansat conceptul de „Educaţie pentru toţi”, iar în 1994, în Spania, s-au lansat dimensiunile educaţiei pentru toţi. Dimensiunile constau în calitatea actului educaţional şi acces pentru toţi copiii: „Şcolile trebuie să primească toţi copiii, fără nici o deosebire privind condiţiile lor fizice, sociale, emoţionale, lingvistice sau de altă natură. Acestea se referă şi la copiii cu dizabilităţi sau talentaţi, copiii străzii şi copiii care muncesc, copii din populaţii îndepărtate sau nomade, copii aparţinând minorităţilor lingvistice şi etnice… ".

Astfel că, în ultimul deceniu au devenit vizibile eforturile de angajare a învăţămîntului într-un proces de restructurări profunde, menit a schimba grila de valori a educaţiei în acord cu democratizarea întregii societăţi, unde asigurarea respectării dreptului la educaţie pentru toţi copiii şi egalizarea şanselor de succes ale acestora au reprezentat şi continuă să reprezinte obiectivele esenţiale. În prezent, România, având o lungă perioadă în care s-a pus accent pe educaţia specială de tip segregativ, face eforturi pentru a se alinia tendinţelor moderne de promovare a educaţiei integrate. Conform legislaţiei în vigoare, toţi copiii au dreptul la educaţie. Din această cauză, începând cu anul 1997, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a emis mai multe ordine prin care încurajează integrarea copiilor cu dizabilităţi în învăţământul obişnuit.

2. Educație integrată și dizabilitate

Conceptul de educaţie integrată se referă la integrarea în structurile învăţământului aparţinând comunităţii a copiilor cu cerinţe speciale în educaţie (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, sau de limbaj, defavorizaţi cultural şi socio-economic, copii cu tulburări psiho-afective, şi comportamentale) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora.

Educaţia integrată presupune mai multe premise: egalitatea şanselor educaţionale, caracterul democratic, deschis al sistemelor şcolare, pedagogia suportivă şi discriminarea pozitivă. De asemenea, pentru a fi eficientă integrarea copiilor cu dizabilităţi, educaţia trebuie să deţină, pe de o parte, un caracter unitar, iar pe de altă parte trebuie să aibă un caracter diferenţiat, să fie adaptată particularităţilor fiecărui elev în parte.

Dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activității și restricții de participare. Conform Hotărârii Guvernului nr. 1251/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 977/2005, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învvățământ special și special integrat.

Prin copii cu dizabilități putea enumera urmatoarele categorii: copii cu dizabilități mintale, copii cu dizabilități fizice și locomotorii, copii cu dizabilități senzoriale (aud, văz), copii cu dizabilități de limbaj și comunicare etc.

Copiii care au deficiențe și/sau dizabilități pot întâmpina dificultăți în sistemul educațional: nu au acces în clădirea școlii sau curriculum-ul școlar este inaccesibil. Dar acestea nu sunt explicabile prin deficiența copilului, ci prin sistemul educațional în sine.

În perioada actuală, bazându-se pe promovarea drepturilor omului, pe principiile normalizării, integrării, egalităţii, educaţiei pentru toţi, şi pe direcţiile integratore ale dezvoltării societăţii, apar şi se implementează forme de educaţie integrată.

Ideea şi practica educaţiei integrate, a promovării şcolilor incluzive, sunt putenic sprijinite de organismele specializate ale ONU - UNESCO, UNICEF, etc., considerându-se ca educaţia împreună a tuturor copiilor de vârstă şcolară, fără discriminări de orice fel, reprezintă un indiciu al preocupării pentru respectarea drepturilor fundamentale ale copilului, un indiciu al aplicării principiilor democratice în învăţământ.

Cea mai răspândită formă de integrare în şcolile obişnuite - mai ales la nivelul grădiniţelor şi al claselor primare - a unor copii cu dizabilitate mintală uşoară, cu deficienţe fizice, cu tulburări de limbaj, sau cu alte abateri de la parametrii normali ai dezvoltării şi ai invăţării, o constituie integrarea spontană. Acest tip de integrare este puţin eficient în sensul recuperării copiilor cu cerințe educative speciale, dar benefic în ceea ce priveşte integrarea lor socială, aceeptarea de către ceilalţi, etc.

Formele de educaţie integrată aplicate in ţara noastră nu vor putea implica în acest proces toate categoriile de copii cu tulburări, mai ales a copiilor cu tulburări grave, severe, asociate, etc. Aceşti copii au nevoie de un ajutor specializat, atenţie permanentă, spaţii şi ateliere protejate pe care numai educaţia specială le poate oferi. Fară a-i izola de lume şi de viaţa socială, trebuie să le oferim alternative de educaţie care să corespundă nevoilor lor foarte speciale. Şcolarizarea diferenţiată, dar specializată şi individualizată a copiilor cu deficienţe grave este benefică atât copiilor cât şi părinţilor acestora, care, de cele mai multe ori trăiesc în condiţii precare şi nu au o situaţie economică atât de bună încât să poată oferi copilului lor educaţia şi condiţiile corespunzătoare particularităţilor lor.

Educaţia persoanelor cu nevoi speciale s-a realizat o lungă perioadă de timp, cu precădere, ca educaţie specială, separată de cea obişnuită. Se considera că numai în unităţile de educaţie specială pot fi create condiţiile propice (din punct de vedere material, al pregătirii personalului etc.) în vederea satisfacerii cerinţelor educative speciale ale copiilor cu diferite tipuri de deficienţe.

În ultimele decenii, s-a demonstrat că opţiunile integrării copiilor cu deficienţe în învăţământul obişnuit prezintă multiple avantaje pentru atingerea obiectivului egalizării şanselor.

3. Integrarea școlară a copiilor cu dizabilități mintale

Deficienţa mintală este concepută ca o deficienţă globală ce vizează întreaga personalitate, structură, organizare, dezvoltare intelectuală, afectivă, psihomotrică, comportamental-adaptativă, de natură ereditară sau câştigată în urma unei leziuni organice sau funcţionale a sistemului central, care se manifestă din primii ani de viaţă, în grade diferite de gravitate în raport cu nivelul mediu al populaţiei, cu urmări directe în ceea ce priveşte adaptarea socio-profesională, gradul de competenţă şi autonomie personală şi socială.

În ceea ce privește copilul cu dizabilitate mintală, integrarea şcolară în sistemul şcolar obişnuit al acestuia, nu constituie doar plasarea sa într-o şcoală normală. Presupune și o planificare şi programare în cele mai mici detalii, pentru includerea elevului deficient în sânul clasei obişnuite. Este importantă și necesară și pregătirea aprofundată a personalului educativ, administrativ, auxiliar, special. Astfel, dacă copiii cu deficit intelectual vor fi plasaţi alături de copiii normali, atunci adaptarea lor socială se va îmbunătăţi, deoarece clasa tradiţională oferă o îmbinare cu viaţa reală mult mai mare decât permite clasa specială. În sfârşit, integrarea şcolară a copiilor cu deficit mintal va permite copiilor normali să crească alături de ei şi să-i accepte ca semeni egali.

De asemenea, proiectarea sistemelor educaționale și implementarea programelor educaționale trebuie să țină seama de marea diversitate a caracteristicilor ți nevoile copiilor incluși în procesul educațional.