Conflicte Internaționale

INTRODUCERE

Dintre resursele strategice existente, petrolul joacǎ rolul primordial pe scena geopoliticǎ a lumii de mai bine de şase decenii. Importanţa strategicǎ a petrolului în economia mondialǎ este justificatǎ de faptul cǎ 40% din energia lumii, precum şi 90% din combustibilul utilizat în transporturi este asigurat de aceastǎ resursǎ energeticǎ primarǎ. Creşterea economicǎ depinde în mod direct de aceastǎ resursǎ energeticǎ, determinând o concurenţǎ acerbǎ între actorii statali care doresc sǎ obţinǎ acces la aceastǎ resursǎ cu costuri cât mai reduse.

Dacǎ în timpul Rǎzboiului Rece bipolaritatea ideologicǎ a lumii, determinatǎ de concurenţa dintre capitalism şi socialism, a mascat într-o mare masurǎ adevǎrata motivaţie a confruntǎrii dintre cei doi mari poli de putere- respectiv accesul la resurse, Pacea Rece a condus la apariţia unei lumi multipolare, în care confruntarea pentru accesul la resurse a actorilor implicaţi devine din ce în ce mai evidentǎ.

Importanţa în creştere a Chinei pe scena economică a lumii tinde să devină o ameninţare pentru primul loc deţinut momentan de SUA în ceea ce priveşte consumul de petrol. Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) estimează creşterea consumului de combustibil în China până la un nivel care va reprezenta 40% din consumul global, iar pentru India la 20% în 2030. Surpriza în ceea ce priveşte consumul de combustibili poate veni însă din Orientul Mijlociu- privit în mod tradiţional exclusiv ca producător- pentru care AIE estimează un consum cu 50% mai ridicat decât cel al Indiei în 2030. Creşterea exponenţială a cererii mondiale, antrenată de dezvoltarea unor state precum China, India sau Brazilia, conjugată cu diversele crize în care sunt implicate statele furnizoare de petrol conduce la o volatilitate a preţurilor la fel de dăunătoare ca şi perspectiva resurselor insuficiente. Între 2007 şi 2008, preţul petrolului atinsese nivelul istoric de 147,27 USD, pentru ca la doar un an mai târziu să se prăbuşească la 59,87 USD.

Volatilitatea preţurilor, care în mod paradoxal reprezintă singura constantă în ceea ce priveşte istoria petrolului, este factorul principal care alimentează preocupările prezente privind securitatea energetică. Această paradigmă este transformată de demagogia politică într-un discurs privind independenţa energetică. Aşa cum arată prinţul saudit Turki al-Faisal în articolul “Nu fi crud la minte: De ce vorbăria lui barack Obama despre independenţa energetică este doar demagogie” , independenţa energetică este o utopie în condiţiile în care petrolul va continua să reprezinte timp de cel puţin câteva decenii de acum încolo principalul combustibil al lumii. În aceste condiţii, interdependenţa şi cooperarea ar trebui să reprezinte preocupările principale ale oamenilor politici, fapt valabil nu doar în domeniul energetic, aşa cum ne-a demonstrat recenta criză financiară.

În acelaşi articol, prinţul al-Faisal încearcă să explice creşterea neaşteptată a preţului la petrol, care s-a petrecut nu mai departe de 2008. Printre principalii factori se numără, în viziunea acestuia, faptul ca patru ţări producătoare de petrol- Iran, Irak, Nigeria şi Venezuela- nu şi-au crescut producţia în concordanţă cu creşterea cererii. Dacă cele 4 ţări produceau 12,7 milioane de barili zilnic în 1990, iar marile companii petroliere apreciau creşterea producţiei acestora la 18,4 milioane de barili/ zi până în 2008, diversele evenimente cu care s-au confruntat respectivele ţări (conflicte civile, investiţii ratate sau invazia americană în cazul Irakului) au condus la o scădere a producţiei de petrol până la 10,2 milioane de barili/ zi. Un alt factor menţionat în acelaşi articol ar fi reprezentat de numărul prea mic de rafinării de pe Glob- în SUA n-a mai fost construită o nouă rafinărie de 30 de ani. Se pregăteşte oare lumea de apusul erei petroliere?

Combustibil esenţial pentru motorul creşterii economice, petrolul poate fi considerat şi un “mǎr al discordiei”, fapt ce justificǎ întrebarea din titlul acestei lucrǎri- este petrolul un potenţial generator de conflicte?

Distribuţia geografică limitată la un număr redus de zone ale Globului, iminenta epuizare a rezervelor sau volatilitatea preţurilor sunt doar câţiva dintre factorii care, conjugaţi cu creşterea consumului, reprezintă ameninţări pentru securitatea energetică a statelor consumatoare de petrol.

În paginile ce urmeazǎ voi incerca sǎ ofer un rǎspuns acestei întrebǎri, apelând la argumente de facturǎ istoricǎ şi geopoliticǎ.