Interviu Biografic

Interviul a fost realizat pe data de 1 Decembrie 2012, în municipiul X, Județul Y, la domiciliul intervievatului, domnul Mihai Ion, cadru militar.

Durata interviului este de două ore, unde intervievatul povestește despre copilăria sa, mediul familial, școala de origine, continuând cu studiile superioare, meseriile pe care le-a avut, și schimbările ce au avut loc după anul 1989.

În cele ce urmează voi redacta interviul, iar întrebările le voi nota cu Î, iar răspunsurile cu R.

Bună ziua, numele meu este B, sunt studentă în anul III , iar motivul acestui interviu este reprezentat de interesul pentru viața de toate zilele a oamenilor obișnuiți, mai mult decât atât, atât această lucrare, cât și cele ale colegilor mei devin documente sociale, iar nu în ultimul rând, este o componentă a notei de trecere.

Î: Povestiți-mi despre copilărie, despre mediul familial. Care sunt momentele cu adevărat importante, cele pe care vi le amintiți cu atâta entuziasm și azi?

R: Ăăă deci, m-am născut în 11 Mai 1948, ă, am fost singur la părinți, iar de la etatea de trei ani, am rămas orfan de mamă (oftat, pauză verbală). La scurt timp tata s-a recăsătorit, iar femeia cu care s-a recăsătorit avea o fetiță de câteva luni, pe care tatăl meu a infiat-o și a trecut-o pe numele lui.

Î:Ați avut o relație apropiată cu sora dumneavoastră?

R: Da, da, am avut o relație apropiată. Mama mea m-a educat, m-a dat la scoală, s-a comportat cu mine ca și cum ar fi fost mama mea naturală, mama mea biologică. Nu au fost niciodată diferențe între noi, atât mama cât și tata s-au comportat ca și cum ar fi fost părinții noștrii din totdeauna.

În ceea ce privește copilăria, pot spune că am avut o copilărie foarte frumoasă, cu toate că totul este contaminat de comunism. Nici azi nu am putut renunța la amintirile din acea vreme, tot ce am trăit va rămâne mereu legat de regimul comunism. Am copilărit în Ștefan cel Mare, unde am făcut și școala, clasele I-IV, apoi și V-VII. Îmi amintesc și acum cât de des îmi pierdeam inelul de la cravată (zâmbește), și cât de tare obișnuia mama să mă certe, dar mai târziu i-am dat dreptate. Când mă uitam peste fotografii, arătam foarte dezordonat. De asemenea, când eram neascultător la școală, sau făceam ceva rău, îmi luau cravata de la gât. Așa că atunci când vedem pe cineva fără cravată, aceasta era singura explicație, a făcut ceva rău (zâmbește nostalgic). Îmi aduc aminte că am primit odată de la o mătușă niște bomboane americane, așa le spuneam noi, dar știu că acelea erau foarte greu de găsit, dar credeți-mă domnișoară, acelea erau cele mai bune. De fiecare dată când plângeam la mama să îmi dea, se întrista, mă mângâia, și îmi spunea că are un desert mult mai bun, mămăliga cu zahăr.

Î: În ceea ce privește alimentele, erau greu de găsit- Mesele erau în general bogate?

R: Alimentele se procurau greu, totul se lua pe bază de cartelă, iar cele mai consistente, cum ar fi carnea de pui, de porc, sau vită, le puteam lua numai prin cunoștințe, asta dacă și cine avea. Fructele, în special bananele le cumpăram de verzi, și le țineam în șifonier, iar noi trebuia să așteptăm un timp, ca să le mâncăm coapte. La fel de greu se găsea și untul, tata fugea de fiecare dată la alimentară când auzea că au adus unt. Pentru noi nu era foarte greu să trăim decent, ca să zic așa, eram doar patru membri, ne puteam permite să mâncăm o dată pe lună fructe, dar aveam vecini, cunoștințe cu mai mulți membrii într-o familie, pentru care era mult, mult mai greu ( oftat ).

Noi aveam noroc, tata avea cunoștințe care lucrau la alimentare, și așa ne cumpăra mai ușor carne de pui. Dădea mai mulți bani, dar lua pui, nu tacâmuri. Vara, la chioșcul de înghețată, gaseam înghețată împachetată in ambalaj de unt, era atât de bună, atât de gustoasă

De Crăciun aveam întoatdeauna masa cea mai bogată, cea mai plină cu de toate. Aveam multe fructe, mama obișnuia să gătească foarte mult, mâncare și prăjituri, iar toate neamurile veneau la noi, iar părinții mei, unchii, mătușile mâncau la masă, iar noi, copiii, mâncam în cameră. Era singura zi din an când aveam voie să mănânc în pat, să fac firimituri, sau să nu mănânc tot din farfurie.