Dinamica accidentelor rutiere

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICE ALE EXPERTIZEI JUDICIARE

I.1. CAUZELE ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE

Circulaţia pe drumurile publice este o activitate complexă cu adânci implicaţii în viaţa oamenilor. De aceea, se acţionează permanent, prin toate mijloacele, ca aceasta să se desfăşoare în condiţii de deplină siguranţă atât pentru viaţa cetăţenilor de la cei mai mici, până la cei mai mari, cât şi pentru integritatea bunurilor materiale. Cu toate condiţiile create pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a traficului, ritmul şi proporţiile în care evoluează circulaţia rutieră, pe de o parte şi comportamentul unor participanţi la trafic, pe de altă parte, determină producerea evenimentelor de circulaţie cu toate consecinţele negative ce decurg din acestea.

Accidentul de circulaţie – considerat un adevărat flagel al civilizaţiei moderne, paradox unanim acceptat şi recunoscut al civilizaţiei secolului nostru – se află în plină dezbatere şi studiere implicând abordarea în tot complexul său de elemente tehnico-organizatorice, medicale şi sociale.

Se are în vedere faptul că, accidentele produse în cadrul traficului rutier figurează în prezent printre primele cauze de deces de pe întreg globul pământesc, urmând după bolile cardio-vasculare şi după cele provocate de tumori ale corpului omenesc.

Analizele statistice întăresc concluzia că accidentele nu sunt imprevizibile sau inevitabile, cu toate că apariţia lor este aleatoare. Principalele cauze ale accidentelor de circulaţie datorate conducătorilor auto sunt următoarele :

• excesul de viteză

• efectuarea greşită a manevrelor de depăşire

• nerespectarea normelor privind acordarea priorităţii

• consumul de alcool

• neverificarea stării tehnice

• starea de oboseală a conducătorului auto.

Factorii care concură la producerea accidentelor rutiere se pot grupa în două mari categorii :-factori externi

-factori interni.

Din categoria factorilor externi fac parte starea tehnică a autovehiculului, starea căii rutiere, condiţiile meteorologice şi de vizibilitate.

Dintre sistemele autovehiculului care concură la siguranţa circulaţiei şi necesită o verificare periodică amintim : -sistemul de direcţie,

-sistemul de frânare,

-sistemul de iluminare,

-sistemul de rulare.

Eficacitatea unui sistem rutier – ca factor extern care concură la producerea accidentelor rutiere – se poate aprecia în funcţie de următorii parametri :

• intensitatea circulaţiei

• viteza medie de circulaţie

• numărul de evenimente de circulaţie.

Intensitatea circulaţiei este un indicator de bază în aprecierea fluxului de trafic şi este neuniformă în timp, modificându-se în anumite ore din zi, zile ale săptămânii şi luni ale anului, ceea ce influenţează negativ desfăşurarea traficului, favorizând producerea accidentelor. Odată cu creşterea intensităţii şi a vitezei de circulaţie apare pericolul accidentării autovehiculelor care circulă pe aceeaşi bandă datorită frânărilor bruşte şi distanţei insuficiente dintre autovehiculele care se succed .

Importante circumstanţe care influenţează fiziologia conducerii şi limitele de adaptabilitate ale subiectului la condiţiile activităţii de conducere create de caracteristicile geometrice şi topometrice ale căilor rutiere, cum sunt : declinitatea, lăţimea, curbura, natura şi starea îmbrăcămintei căii, indicatoarele, refugiile, spaţiile verzi, etc.

Astfel, reducerea lăţimii benzii de circulaţie produce un efect psihologic asupra conducătorului auto materializat prin micşorarea capacităţii de conducere cu 15-25 % faţă de situaţia când ar circula pe o bandă cu lăţimea de 3,5 metri.

Pantele şi rampele precum şi curbele reduc apreciabil vizibilitatea în plan şi în profilul în lung, aceste elemente geometrice ale drumului fiind generatoare de evenimente rutiere mai ales în cazul manevrei de depăşire pe aceste sectoare de drum.

Datorită înclinării transversale a şoselelor în curbă, valorile reacţiunilor normale la roţile din dreapta şi la cele din stânga ale autovehiculelor vor diferi între ele, cerinţele de securitate a circulaţiei indicând realizarea unui echilibru dinamic al acestor forţe. Dacă la virajul în curbe, asupra roţilor se exercită forţe de antrenare sau de frânare, limita superioară a reacţiunilor transversale (forţa de ghidare laterală a roţii) se micşorează. De aceea, în cazul real de deplasare a autovehiculelor în curbe, pierderea stabilităţii transversale se produce începând cu roţile motoare, la raze de viraj mai mari sau la unghiuri de înclinare transversală mai mici decât cele determinate prin calcule.

Starea căii rutiere influenţează, de asemenea, capacitatea de conducere auto şi-atunci când nu este corespunzătoare – creează pericole pentru siguranţa traficului. La deplasarea autovehiculului pe un drum în stare rea – cu suprafaţa carosabilă deteriorată – valoarea aderenţei la un anumit moment poate să nu fie aceeaşi la toate roţile, ceea ce măreşte probabilitatea apariţiei derapajului. Formarea unor denivelări mari în îmbrăcămintea drumului, nesemnalizate, determină – mai ales în timpul circulaţiei cu viteze mari – producerea unor defecţiuni la sistemele de direcţie sau de rulare ce duc la pierderea controlului volanului şi, implicit, la intrarea în coliziuni cu alte autovehicule sau părăsirea suprafeţei carosabile.

Intersecţiile la acelaşi nivel sunt printre cele mai importante elemente care limitează şi adesea întrerup influenţa traficului pe un drum, fiind locuri generatoare de evenimente rutiere. S-a constatat că abundenţa de indicatoare, reclame şi diverse panouri distrag atenţia conducătorului auto şi chiar îl obosesc, aşa cum circulaţia pe aliniamente lungi şi monotone poate provoca uneori adormirea conducătorului auto.