Dreptul transporturilor - transportul agabaritic

1. Noțiuni generale privind transportul

Transportul decurge din cerințe de ordin economic și social, ca o fază inseparabilă a producției și desfacerii de mărfuri sau servicii. Se poate spune că transportul reprezintă ”sângele” unei economii prin care se face aportul cu ”oxigenul de care aceasta are nevoie pentru a exista”.

Transportul este definit ca ”activitatea profesională organizată de agentul de transport cu vehucule corespunzătoare pentru a deplasa, pe baze contractuale și în condiții legale, bunuri și/persoane ”.

În conformitate cu Dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul transport înseamnă :

1.Faptul de a transporta ;

2.Ramura economiei car ecuprinde totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și persoanelor ;

3.Totalitatea bunurilor și a persoanelor care sunt transportate la un moment dat în condiții determinate.

Sensul verbului a transporta conform Dicționarului explicativ al limbii române este acela de a deplasa cu un vehicul bunuri sau persoane dintr-un loc în altul.

In sensul O.U.G. nr. 109/2005, prin transport rutier se înțelege orice operațiune de transport care se realizează cu vehicule rutiere pentru deplasarea persoanelor, bunurilor și a mărfurilor, chiar dacă vehiculul rutier este , pe o anumită porțiune a drumului, transportat la rândul său , pe un alt mijloc de transport.

Așadar, transportul reprezintă o activitate cu caracter comercial ce presupune deplasarea de la un punct de pornire la locul de sosire, în condiții de siguranță , bunuri sau persoane.Transporturile continuă și finalizează procesul de producție a bunurilor materiale, iar activitatea de transport este organizată în scopul obținerii de profit.

Activitatea de transport reprezinta una din componentele principale ale vietii social –economice. Industria transportului poate fi considerata a patra ramură de sine stătătoare a producției materiale dupa industria extractivă, agricultură și industria prelucrătoare, așa cum afirma Karl Marx.

Transporturile nu creează produse noi, dar realizează deplasarea materiilor prime, a materialelor și a produselor finite și intervin între producătorii de bunuri și între producători și consumatori, însușindu-și astfel o funcție de reglare între producție și consum. Prin intermediul transporturilor se realizează legături între diferitele ramuri ale economiei, între unitățile de producție și consumatori, între localități diferite, între sate și orașe, ceea ce face imperios necesară existența unei bune organizări în sistemul de transport.

Modernizarea și dotarea corespunzătoare a sistemului de transport reprezintă obiective extrem de importante pentru existența unei economii moderne de viață.

2. Noțiuni generale privind activitatea de transport

Activitatea de transport se realizează în baza unui ansamblu de reglementări legale și are un rol economic important, contribuind la desfășurarea ritmică a activității economice, la accelerarea circulației mărfurilor și la îmbunătățirea calitativă a activității economico-sociale.

Partea esențială a actvității economice, activitatea de transport constă în acele acțiuni prin care se organizează și se realizează deplasarea călătorilor și a mărfurilor în spațiu și timp.

Prin sistemul național de transport se realizează legătura între producție și consum și în general satisfacerea necesităților materiale și spirituale ale societății. Prin urmare, obiectul activității de transport constă în deplasarea în spațiu de mărfuri, bunuri și persoane.

Se consideră că transporturile constituie o prelungire a procesului de producție, pe care în continuă și îl desăvârșește, iar prin această activitate de transport se adaugă la valoarea mărfurilor. Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale; aceleași mărfuri deplasate în alt loc capătă o valoare superioară.

Activitatea de transport este strâns legată de dreptul contituțional al cetățenilor la liberă circulație în țară și în străinătate.

Normele generale aplicabile transporturilor rutiere, feroviare,navale și aeriene, componentele retelei de transport de interes național și european,precum și atribuțiile și răspunderile autorităților competente de reglementare,coordonare,control,inspecție și supraveghere cu privire la activitățile de transport și la mijloacele de transport sunt stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile , aprobata prin Legea nr.197/1998, republicată în M. Of. Nr .552 din 11.11.1999 în baza legii de aprobare, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 94/2000 și Legea nr. 51/2002 privind aprobarea acestei din urmă ordonanțe. În același timp , după cum vom arăta în cele ce urmează, reglementări specifice fiecărui tip de activitate de transport pot fi regăsite in diferite acte normative speciale.

Principaleleobiective ale sistemuluinaţional de transport sunt:

a) realizareaconectăriituturorlocalităţilor la reţeauanaţională de transport;

b) asigurareadreptului la liberăcirculaţie a cetăţenilor;

c) asigurarealibereicirculaţii a bunurilor;

d) asigurareaefectuăriitransporturilor care privescsiguranţanaţională;

e) asigurarearacordăriilui la sistemeleinternaţionale de transport;

f) participarea la dezvoltareaeconomicăşisocială a ţării.

Dezvoltareasistemuluinaţional de transport se realizeazăţinându-seseama de următoarelecerinţe: promovareaprogramelornaţionale de realizare a uneidezvoltăridurabile a economieinaţionale; nevoile de apărare a ţării; asigurareaunuinivelridicat de siguranţă a traficului; eficienţaeconomică; asigurareacondiţiilor de conservareşi de protejare a mediului; utilizarearaţională a energiei; respectareaconvenţiilorşiacordurilorinternaţionale la care Româniaeste parte. Întoateraporturile generate de activitatea de transport protecţiavieţiiumaneşi a mediuluiesteprioritară.