Analiză Comparativă a Turismului Rural din Regiunea de Est și Regiunea de Vest a Austriei

1. Analiza componentelor spaţiului geografic

a. Aşezare geografică

Austria (în germană Österreich), oficial Republica Austria, este o ţară fără ieșire la mare, populată de circa 8,47 milioane de locuitori aflată în Europa Centrală. Ca republică federală, Austria este împărțită în nouă landuri federale. Aceste landuri sunt mai departe împărțite în districte și orașe statutare. Districtele sunt împărțite mai departe în comune. Orașele statutare au competențele cumulate de district și comună. Landurile nu sunt doar diviziuni administrative, ci au autonomie legislativă parțială față de guvernul federal, ca de exemplu în probleme de cultură, asistență socială, tineret, mediu, vânat, construcții.

În analiza efectuată în acest articol, se vor lua 2 macroregiuni, şi anume regiunea estică şi cea vestică a Austriei. Am ales acestă împarțire deoarece peisajul cultural și natural este in linii mari același la nivelul mai multor landuri, discrepanțele majore făcându-se nu între landuri, ci între regiuni mari, între vest si est. Regiunea de vest cuprinde landurile: Austria Superioară, Tirol, Salzburg şi Vorarlberg. Acestea se situează în partea nord-vestica, vestică şi sud-estică a ţării, la graniţa cu Elveţia, Italia şi Germania. Regiunea de est cuprinde landurile Austria inferioară, Viena, Ştiria şi Burgenland. Acestea se situează în partea nord-estică, estică şi sud-estică a Austriei, la graniţa cu Cehia, Slovenia, Slovacia şi Ungaria.

Sursă: http://www.skiaustria.travel/

b. Cadru natural - suport al activităţilor turistice

Relieful ţării se poate împărți în cinci mari grupe de relief, cea mai mare fiind Alpii Răsăriteni, care formează 62% din suprafața totală a Austriei. Dealurile subalpine și subcarpatice formează 12%, iar zonele colinare din est și din jurul câmpiei Panonice reprezintă 12% din suprafața totală. A doua zonă muntoasă (mult mai mică decât cea alpină) se află la nord. Denumită „platoul de granit austriac”, se află în centrul podișului Boemiei și reprezintă 10% din suprafaţa Austrei.. Porțiunea austriacă a depresiunii Vienei reprezintă 4%. Din punct de vedere fitogeografic, Austria aparține provinciei central-europene din regiunea Circumboreală a regatului Boreal. Conform World Wide Fund for Nature, teritoriul Austriei se poate împărți în patru ecoregiuni: pădurile de amestec central-europene, pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec și de conifere din Alpi și pădurile de foioase vest-europene. Cea mai mare parte a Austriei se află în zona de climă temperată-rece în care predomină vânturile de vest umede. Cum peste jumătate din țară este dominată de Alpi, clima alpină predomină. În est—în câmpia Panonică și în valea Dunării—clima prezintă trăsături continentale, cu ploaie mai puțină decât în zonele alpine.

Sursă: http://www.zonu.com/Europe/Austria/Physical_en.html

În regiunea de vest, se desfăşoară cu precădere ca principala unitate de relief Masivul Alpin, cu subunităţile: Alpii Orientali Centrali, Alpii Calcaroși de Nord și Alpii Calcaroși de Sud. Cele mai mari altitudini se înregistrează în regiunea tiroleză, altitudinea maximă având-o Vârful Grossglockner cu 3797 m. Bazinul hidrografic aferent acestei regiuni este al raului Inn, cu afluentul sau cel mai important Salzach. Se remarca prezenţa numeroaselor lacuri glaciare precum: Boden (cel mai renumit), Seewaldsee şi Gaschurn (în Vorarlberg), Achensee, Blindsee, Plomsee (în Tirol). Acest relief predominant muntos a impus caracterul economic al zonei, astfel că în această regiune se practică cu precădere creşterea animalelor şi activităţi din domeniul serviciilor, în special legate de turismul montan şi de recreere.

Pe de altă parte, în regiunea de est relieful este jos, de câmpie, aici aflându-se o prelungire a Câmpiei Panonice, dar şi deluros, în regiunea de tranziţie spre Munţii Alpi în partea vestică. În ceea ce priveşte hidrografia se remarca Bazinul Dunării, raul Mur şi Lacul Neusiedl. Acesta este printre puţinele lacuri din Europa declarat Patrimoniu Mondial U.N.E.S.C.O., datorită florei şi faunei specifice. Relieful jos a angrenat populaţia în sectorul primar, adică cel agricol. 60% din suprafeţele arabile sunt ocupate de cereale, viţa de vie şi livezi. Această zonă beneficiază de climatul panonic, cu veri calde şi toamne uscate, dar şi de un sol variat şi o expoziţie către Soare foarte bună.

c. Capitalul uman şi economic

Agricultura este puternic mecanizata şi de un mare randament. Doar 2% din populaţia activa este cuprinsă în acest sector. Deşi participă doar cu 1% la P.I.B., ea asigură mai mult de 4/5 din necesarul intern de produse alimentare. În ambele regiuni fermele cu profil agricol, indiferent de mărime, sunt dotate cu ultimele descoperiri în materie de tehnologie agricolă, statul acordând sprijin agricultorilor, politica agricolă având atât o componentă socială cât şi una ecologică, în virtutea căreia impune restructurarea metodelor tradiţionale, protecţia solului şi a mediului înconjurător. Numărul persoanelor care lucrează în sectorul agricol, fie în creşterea animalelor în zona montană, fie în cultura plantelor în zona de câmpie, este de 173 760. Acest număr ilustrează fermierii cu proprietăţi personale, însă acestora li se adauga şi cei care sunt angajaţi în cadrul fermelor şi care nu deţin pământ propriu. Acest aspect este prezentat în graficul de mai jos.