Ecoturism sau Greenwashing

Rezumat

Lucrarea de faţă analizează situţia generată datorită dezvoltării diverselor forme de turism durabil şi mai ales a ecoturismului. Dezvoltarea durabilă a turismului este o necesitate strictă, activităţile turistice depinzând de patrimoniul turistic, care stă la baza motivaţiei călătoriilor.

Ecoturismul este cea mai importantă formă a turismului durabil, dar este de multe ori „contrafăcut”. Deşi beneficiile ecoturismului sunt evidente, acesta protejând nu doar natura, dar şi localnicii, economia şi autenticitatea locală, este arareori întâlnit în practică. De cele mai multe ori sub siglele ecoturismului se ascund activităţile turismului clasic, dublate de politici de greenwashing.

Cuvinte cheie: dezvoltare durabilă, ecoturism, patrimoniu turistic, greenwashing;

Introducere

Ecoturism, turism verde, turism natural şi in general tot ce este “bio” a devenit un trend, o afacere ce capătă tot mai multă popularitate. Ce este adevăratul ecoturism? Ce anume defineşte o unitate de cazare ecologică, dar o companie ecologică ? Cum este implicată comunitatea locală ? Şi în final, este ecoturismul, intr-adevăr ecologic ?

Acestea sunt doar câteva intrebări la care lucrarea de faţă va încerca să răspundă.

Turismul este în prezent o ramură importantă a economiilor naţionale dar si mondiale, putând fi considerat in acelasi timp cea mai complexă industrie. Pentru numeroase ţări, turismul este o importanta sursă de venit, cu contribuţii importante în balanţa de plăţi si cu mare potenţial de generare a locurilor de muncă.

Turismul îşi face simţită prezenţa pe numeroase planuri cum ar fi : protecţia mediului, promovarea păcii, creşterea nivelului de cultură. Însă, dezvoltarea turismului ca fenomen de masă a favorizat în egală măsură apariţia unor efecte mai putin dezirabile, spre exemplu : fenomenul de globalizare, poluarea mediului, deteriorarea obiectivelor turistice ş.a.

Un număr tot mai mare dintre cei implicaţi în activităţile de turism sunt conştienţi de efectele nedorite ale acestora; în ultimele decenii ale secolului XX, urmărindu-se o expansiune echilibrată a turismului, care să păstreze echilibrul cologic, suprasolicitarea resurselor si poluarea.

Activităţile turistice potând determina mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca atât forme pozitive cât si forme negative.

Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conştienţi de complexitatea, fragilitatea şi valoarea inestimabilă a planetei noastre. Datorită evoluţiei transporturilor şi tehnologiei informaţiei, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale. Un numar tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternica a mediului. De asemenea, comunităţile locale şi cultura indigenă pot fi influentate negativ de afluxul crescut de vizitatori străini cu un stil de viata modern. În plus, schimbarile climatice, instabilitatea economică şi condiţiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economica.

Fără îndoială că turismul, dacă este bine planificat şi condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populaţia locală si poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursă majoră pentru multe arii şi numeroase ţări din lume. Dar mai multă atenţie trebuie acordată impactului fizic şi cultural al turismului de masă, inclusiv pierderilor indirecte ce apar acolo unde se manifestă supraaglomerarea.

Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoaşterea naturii, dar şi la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepartate colturi ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numita ecoturism.