Instalații și echipamente privind amenajarea camerei duble a unui hotel de 4 stele

1 INTRODUCERE

Structurile de primire turistică, indiferent de forma de proprietate sau tipul de organizare, se clasifică în funcție de destinație, de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor și a serviciilor prestate. Rolul unităților de cazare este de a asigura organizarea în condiții cât mai bune de găzduire a pasagerilor și turiștilor. Împreună cu unitățile de alimentație publică, acestea asigură funcția de ospitalitate. Ospitalitatea are următoarele obiective: cazare, masă,agrement,spa,servicii auxiliare.

În aceste timpuri moderne modul în care oamenii aleg să-și petreacă vacanțele a suferit o mare schimbare. Oamenilor le place să-și petreacă timpul cu familia și prietenii și în același timp să exploreze diverse locuri turistice de pe tot globul. Ca rezultat industria turismului din întreaga lume a văzut o creștere fără precedent, care la rândul său, a dus la o creștere spectaculoasă a facilităților pe care pensiunile și hotelurile le oferă turiștilor.

Unitățile de cazare cu extra-facilități (loc de joacă pentru copii, foișoare, spații de agrement) joacă un rol foarte important în popularizarea oricărei destinații turistice. Dacă o persoană care este destul de departe de casă se bucura de cel puțin aceleași faciliățti pe care le are și acasă, atunci aceasta devine obligată să se atașeze de acel loc. Pe de altă parte, dacă vacanța sa se termină într-un loc în care cazarea si facilitățile nu sunt satisfăcătoare, atunci el cu siguranță nu se va mai întoarce niciodată în acel loc.

De aceea hotelierii trebuie să se concentreze asupra facilitatilor de cazare de care turiștii au nevoie pentru a se simți confortabil. De asemenea este vital să se prevadă o cazare confortabilă pentru toate categoriile de turiști, din toate mediile economice. În timp ce hotelurile de 5 stele pot satisface nevoile turiștilor mai pretențioși, pensiunile, motelurile și alte spații de cazare mai mici trebuie să pună mai mult accent pentru a atrage turiștii din clasele economice de mijloc.

1.1.Importanța economică a turismului

La sfârșitul acestui secol și mileniu industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător. Privit în corelație cu ansamblul economiei nationale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico- materiale a acestui sector, și indirect, în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații de agrement etc.

În acest context, principalele argumente care determina necesitatea dezvoltării turismului, rezultă din urmatoarele aspecte:

1. Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;

2. Exploatarea si valorificarea complexă a resurselor turistice însoțite de o promovare eficientă pe piața externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului, contribuind astfel la echilibrarea balanței de plăti externe;

3. Turismul reprezintă o piață sigură a forței de muncă și de redistribuire a celei disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;

4. Turismul, prin efectul său multiplicator acționează ca un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri și servicii care antrenează o creștere în sfera producției acestora,

contribuind în acest mod, la diversificarea structurii sectoarelor economiei naționale;

a) Infrastructura de transport:

- reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri naționale care să faciliteze circulația și accesul spre zonele de interes turistic;

- relansare și dezvoltarea aeroporturilor și a porturilor;

-modernizarea transportului pe căile ferate;

- dezvoltarea sistemelor de transport combinat ;

- programe de dezvoltare a flotei maritime și fluviale, cu implicații în diversificarea ofertei de servicii turistice și valorificarea unor elemente ale potențialului turistic al țării aflate într-un stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunării, Delta, programe turistice pe Marea Neagră ș.a.).

b) Telecomunicațiile - modificările la nivelul economiei digitale sunt esențiale pentru ca întreprinderile să devinã și să se mentină competitive.

Turismul și călătoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologică, pot ajuta România să obțină și să aplice sistemele tehnologice ale informațiilor și telecomunicațiile la un nivel competitiv. O parte din ce în ce mai mare a operațiilor

Turismului si călătoriilor - precum și toate operațiile virtuale de vânzãri și distribuție - comunică prin sistemele de telecomunicații.

c) Organizarea și finanțarea activităților de comunicație - în multe cazuri o destinație se compune din numeroși ofertanți diferiți. Punerea în fapt a cooperărilor între aceștia și/sau a alianțelor strategice sunt un mijloc puternic de a face față concurenței marilor întreprinderi turistice cu sucursale sau activități în toata lumea. Sectorul public trebuie să furnizeze cadrul organizatoric care să permită crearea și buna funcționare a unui organism pentru comercializarea unei destinații în ansamblul său. Sarcina principală a acestuia este aceea de a comercializa regiunea sau țara ca o destinație turistică și de a-i ameliora global imaginea.

1.2. Dezvoltarea turismului durabil

Durabilitatea, pentru turism la fel ca şi pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural şi de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanenţă, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversităţii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural şi ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităţilor locale, economiilor naţionale şi asupra conservării naturii. Ca o consecinţă firească, durabilitatea se referă şi la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor deziderate.