Instrumente de plată utilizate în turism

Introducere

Formele şi instrumentele de plată din turism au evoluat de la momentul emiterii primului cupon (vaucher) de către primul agent de turism – Thomas Cook. Factorii care au determinat această evoluţie au fost de natură tehnică şi de securitate. Obiectuvele avute în vedere au ca scop uşurarea modalităţilor de plată – decontare, eliminarea fraudelor şi a falsurilor.

În turism ca şi în alte domenii de activitate se utilizează o varietate mare de instrumente de plată, unele dintre ele avînd funcţii multiple, cum ar fi: cea de garantare, de plată cât şi de rezervare.

Principalele instrumente de plată utilizate intern sunt:

- numerarul (cash);

- vaucher – ul;

- cecul de călătorie;

- cărţile de credit;

Capitolul 1. Moneda

Moneda (bancnota) reprezintă cel mai vechi instrument de plată prin care au fost procurate bunuri şi servicii. Circulaţia banilor a determinat în paralel creşterea riscurilor de falsificare aşa încât în 27 aprilie 1929 a fost semnată la Geneva „Convenţia Internaţională pentru respingerea falsului de monedă” sub egida Societăţii Naţiunilor, convenţie adoptată de 70 de ţări.

Cele mai expuse bancnote spre falsificare sunt dolarul american şi moneda EURO.

Elementele de identificare ale unei bancnote sunt: hârtia, dimensiunea, elemente de siguranţă (filamentul), culoarea feţelor (hârtiei), portretul (o personalitate politică, istorică etc. ), desenul ornamentelor (faţă-verso), numărul, sigiliul trezoreriei, textul, sistemul de numerotare: serie şi număr, litera de control (faţă), cifrele şi literele simbol (valoarea), alte simboluri.

Moneda EURO a fost pusă în circulaţie în ţările Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2002, sub formă de bancnote (bilete de bancă) şi subdiviziuni metalice. Bancnotele sunt emise în diviziuni de 5, 10, 20, 50, 100, 200, şi 500 euro, în fiecare din acestea fiind incorporate diferite elemente de siguranţă. Hârtia utilizată este din bumbac pur, conţinând unele elemente de relief. Fiecare bancnotă are propria culoare şi mărime, care creşte odată cu valoarea nominală a acesteia, pe feţele acestora sunt prezentate ferestre ce semnifică spiritul deschis, iar pe verso o imagine a pădurilor care semnifică cooperarea. Filigranul permite ca în lumină să devină vizibilă o imagine şi valoarea nominală a bancnotei, în timp ce în contralumină devine vizibilă o dungă de culoare închisă care semnifică firul de siguranţă.

La bancnotele de 50, 100, 200 şi 500 euro, cerneala numerelor îşi schimbă culoarea în poziţie oblică: cifrele ce reprezintă valoarea nominală a bancnotei îşi schimbă culoarea din purpuriu în verde oliv sau maro. Subdiviziunile metalice ale monedei: 1 şi 2 euro, precum şi 1, 2, 5, 10, 20, 50, de eurocenţi. Ele prezintă pe o faţă imaginea Europei, iar pe verso feţei o imagine din fiecare ţară membră.

Din anul 2003 moneda de referinţă în România a devenit Euro, Banca Naţională adoptând această hotărâre în perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană.

În prezent moneda este utilizată din ce în ce mai rar pentru plata serviciilor turistice.

În cadrul agenţiilor de turism trebuie să existe un catalog al monedelor internaţionale şi dispozitivele de siguranţă specifice pentru a identifica bancnotele false.

Capitolul 2. Voucher-ul

Voucher-ul turistic este un document specific turismului individual si grupurilor mici.

Voucher-ul consta intr-un inscris emis de agentia de voiaj si contine: numele turistului, perioada de sejur si serviciile turistice comandate. De regula, pe verso sunt imprimate o serie de conditii (booking conditions), pe baza carora se vand clientului serviciile turistice. Agentia de voiaj partenera recunoaste voucher-ul pe care il emite ca o garantie de plata, care trebuie onorata in conformitate cu sumele si termenele convenite.

Voucher-ul este mai cunoscut sub diferite denumiri, cum ar fi: buono di cambio (italiana), bon d'échange (franceza), Gutschein (germana).

Voucher-ul este emis de agentiile de turism catre furnizorii de servicii, iar acestia presteaza catre detinatorul voucher-ului serviciile inscrise pe acesta, constituind in acelasi timp si un instrument de plata.

Voucher-ele se caracterizeaza prin faptul ca:

- sunt comenzi pentru prestarea serviciilor;

- reprezinta servicii turistice, neputand si convertite in bani de catre furnizorii de servicii.

Voucher-ul parcurge urmatoarele faze:

- emiterea;

- onorarea;

- prezentarea la plata;

- plata.

In faza de emitere se are in vedere:

- rezervarea anticipata a serviciului;

- completarea voucher-ului in intregime.

Voucher-ul cuprinde mai multe file:

- originalul, care se incredinteaza clientului;

- duplicatul, care se transmite furnizorului serviciului;

- copia contabila pentru casier;

- copia biroului platitor, care serveste pentru a confrunta copia cu originalul si cu factura furnizorului;

- copia agentiei, care se pastreaza de agentia emitenta.

Informatiile care trebuie sa fie cuprinse in voucher sunt:

- numele si adreasa agentiei emitente;

- sigla (sau numarul de serie);

- numele si adresa furnizorului serviciului (hotel, intreprindere de transport etc.);

- tipul serviciului pentru care este emis;

- date referitoare la serviciu;

- stampila data a firmei;

- numele clientului si data efectuarii serviciului;

- semnatura celui care a intocmit voucher-ul.

O particularitate a originalului voucher-ului o reprezinta clauza de salvgardare care este tiparita pe verso.

Clauza de salvgardare apare sub numele de "conditii" sau "aviz important" si are un continut mai amplu sau mai putin amplu, adica mai mult sau mai putin detaliat, in functie de exigentele agentiilor.

De exemplu: bagajele daca nu sunt asigurate, sunt transportate pe riscul calatorului; bagajele de mana sunt lasate in custodia calatorului si agentia de voiaj nu-si asuma nici o responsabilitate.

In faza de onorare are loc prestarea serviciilor indicate in voucher.

Pentru a demonstra ca serviciul a fost prestat efectiv, clientul semneaza voucher-ul original pe verso.

In faza de prezentare la plata furnizorul trebuie sa ceara agentiei emitente suma cuvenita dupa onorarea voucher-ului. Furnizorul factureaza serviciile prestate, iar voucher-ul reprezinta un credit al furnizorului pentru agentia emitenta, deci il anexeaza facturii.

In faza de plata biroul insarcinat cu plata facturilor, dupa primirea facturii si efectuarea controlului pe baza copiei voucher-ului ce se afla in posesia, va expedia un cec prin intermediul unei banci in favoarea furnizorului. In acest fel, obligatia contractata de agentie cu clientul in momentul incasarii voucher-ului si apoi cu furnizorul in momentul prestarii serviciului, se stinge.