Județul Alba

Capitolul 1

1.1. Introducere

Alba este un judeţ cu o mare rezonanţă istorică şi acest lucru constituie în principal şi motivul pentru care am ales ca această lucrare sa cuprindă, cât mai bine structurat, toate elementele care sa scoată în evidenţă şi să valorifice importanţa şi frumuseţea acestui judeţ. Descoperirile făcute în judeţul Alba sunt dovada existenţei uneia din cele mai importante culturi din Transilvania. Este, fără îndoială una din aşezările bine conturate, puternic centru economic politic şi religios încă din vremea statului roman şi până în zilele noastre.

Capitala judeţului este Municipiul Alba-Iulia, oraş situat pe malul stâng al râului Mureş, la confluenţa dintre râurile Ampoi şi Sebeş, şi are populaţia de 100.000 de locuitori. Aşezat în podişul Transilvaniei este vegheat de Munţii Apuseni şi de Carpaţii Meridionali cu vestitele vârfuri, Pătru şi Şureanu.

Pe lângă importanţa economică şi culturală, Alba Iulia se face remarcată mai ales prin istoria care şi-a pus amprenta asupra acestui oraş bimilenar.

Oraşul devine prima capitală a celor trei Principate Romane. Tipografia domnească, atunci tiparniţa Bisericii Ortodoxe ridicată de Mihai Viteazul începând cu 1597, publica numeroase cărţi în limba română. Momentele decisive ale luptei sociale şi naţionale ale poporului roman din secolele XVIII şi XIX nu puteau să lase deoparte judeţul Alba. Capii rascolei din 1784, Horia, Cloşca şi Crişan sunt încarceraţi la Alba-Iulia, cercetaţi şi apoi executaţi în mod crud fiind traşi pe roată la 28 februarie 1785.

Judeţul Alba este legat de visul de aur al românilor: Unirea Transilvaniei cu România şi fondarea Statului Naţional Unitar Român infăptuit la 1 Decembrie 1918.

1.2. Localizare geografică

Judeţul , situat în partea centrală a României, cu o suprafaţă de 624.167 hectare , care are 416.000 locuitori. Se învecinează cu judeţul Cluj la nord, cu judeţul Bihor şi judeţul Arad la vest, cu judeţul Hunedoara la sud-vest, cu judeţul Vâlcea la sud, iar cu judeţul Sibiu şi judeţul Mureş în est.

Capitala judeţului, Alba Iulia, este situată pe malul stâng al Mureşului, la confluenţa cu râurile Ampoi şi Sebeş, si are o populaţie de 69.000 de locuitori.

Munţii Apuseni se află în vest şi nord-vest, fiind caracterizaţi printr-o structură geologică complexă cu resurse de minereuri neferoase (cupru, plumb, zinc) şi metale preţioase (aur, argint). Solul fertil al regiunii a determinat apariţia, încă din trecutul îndepărtat, a aşezărilor omeneşti. Valea Mureşului, cu afluenţii săi, Arieş, Sebeş, Cugir şi regiunile învecinate au constituit zone agricole favorabile creşterii animalelor, exploatării forestiere, îndeosebi agriculturii (cereale, legume şi fructe) şi viticulturii.

Poziţionarea văii Mureşului cu afluenţii săi a înlesnit construirea de drumuri rutiere şi feroviare favorizând un trafic intens. Dacă în nord-vest şi vest sunt Munţii Apuseni, Munţii Sebeşului se află în sudul judeţului, iar 25% din suprafaţa judeţului este ocupată de podişul Târnavelor cu podgorii renumite, precum şi resurse de gaze naturale.

1.3. Scurt Istoric

Traversat de numeroase cursuri de apă, binecuvântat cu pământ fertil, relief variat şi păduri întinse, teritoriul actualului judeţ Alba este, încă din vremurile de demult, un pământ favorabil aşezării şi dezvoltării comunităţilor umane. Cele mai vechi vestigii arheologice din acest teritoriu datează din Paleolitic. Spre deosebire de Paleolitic, Neoliticul este mult mai bogat în vestigii arheologice. Descoperirile făcute în judeţul Alba sunt dovada existenţei uneia dintre cele mai importante culturi neolitice din Transilvania, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Cultura Petreşti.

La începutul secolului al doilea D.C., o parte din Dacia este cucerită de împăratul roman Traian şi transformată în provincie a Imperiului Roman. Oraşul Apulum, astăzi Alba-Iulia, era una dintre cele mai importante aşezări din judeţul Alba. Ampelum, astazi Zlatna, era următorul oraş roman ca importanţă în acest teritoriu. Ridicarea şi dezvoltarea oraşului Ampelum este strâns legată de minele de aur deschise în Munţii Apuseni (Carpaţii Orientali). După retragerea armatei şi administraţiei romane la sud de Dunare, la începutul decadei a opta din secolul trei după Hristos, fosta provincie romană este locuită de o puternică populaţie autohtonă atestată prin descoperiri arheologice. Actualul teritoriu al judeţului Alba era locuit la acea perioadă de o populaţie numeroasă care a dus mai departe continuitatea poporului roman în secolele viitoare. Cronicile scrise şi descoperirile arheologice vorbesc despre apariţia şi dezvoltarea, în secolul IX, a unei aşezări autohtone centru economic şi politic în Transilvania.

Alba-Iulia este, fară nici o îndoială, una dintre aşezările bine conturate, puternic centru economic, politic şi religios al incipientului stat roman, principat cunoscut sub numele de Voievodatul de la Bălgrad. Înfrangerea Ungariei de către turci a avut ca rezultat apariţia Principatului Autonom al Transilvaniei, cu capitala la Alba-Iulia. Alba-Iulia devine astfel, pentru un secol şi jumătate, cel mai important centru politic, cultural şi umanistic al principatului, locul de întalnire al câtorva remarcabile şi răsunatoare evenimente istorice.

În 1 noiembrie 1599, Alba-Iulia este oraşul care l-a întâmpinat pe Domnul Mihai Viteazul, primul care a unit Principatele Romane într-un singur stat. Oraşul devine prima capitală a celor trei Principate Romane. Tipografia domnească, atunci tiparniţa Bisericii Ortodoxe ridicată de Mihai Viteazul începând cu 1597, publica numeroase cărţi în limba română, printre care şi Noul Testament de la Bălgrad în 1648, Bucoavna în 1699 (primul Abecedar din istoria educaţiei româneşti) la fel şi alte 18 tipărituri româneşti, Alba-Iulia devine cel mai important centru publicistic din Transilvania în secolul al XVII-lea. Momentele decisive ale luptei sociale şi naţionale ale poporului roman din secolele XVIII şi XIX nu puteau să lase deoparte judeţul Alba.