Județul Ialomița

1. LOCALIZAREA SI CARACTERIZAREA JUDETULUI

a) Scurt istoric al judetului

O data cu consolidarea politica a pamantului romanesc din secolul al XIV-lea, acest judet s-a dezvoltat in secolele urmatoare de pe urma daniilor taranilor, sub conducerea domnitorilor si a bisericii. Pe de o parte, aceasta regiune de campie a fost un scut defensiv pe linia dintre Dunare si gurile de varsare ale raului Ialomita pe timp de invazii si de razboi, iar pe de alta parte a jucat un rol important in legaturile comerciale dintre zona Carpatilor si Dunare.

Valea Ialomitei, in imprejurimile orasului Slobozia si le lacului Amara, este un adevarat muzeu preistoric. Arheologii au scos la iveala patru asezari ale omului preistoric, una fiind chiar pe malul dinspre sud ( jumatatea estica) al lacului Amara. Toate acestea dateaza din epoca neolitica, fiind de cultura tip Boian, cu ceramica ornamentala in tehnica exciziei, marturie a unor statorniciri omenesti din anii 3500-2800 i.e.n. de altfel, si celelalte urme descoperite pana astazi, care nu prezinta continuitatea unor asezari pe aceste locuri, intaresc faptul ca aici s-a aflat cea mai importanta raspantie a drumurilor care au strabatut Baraganul din toate timpurile si din toate marginile sale.

«Legendele spun ca, in vremuri de demult apuse, cateva familii urgisit de soarta s-au asezat pe malul uscat al Ialomitei. Datorita vietii grele pe care o duceau, locului i s-a spus ‘Vai de ei’. Radu Voda Mihnea a daruit intinsa mosie de pe Baragan postelnicului Ienache Caragea care, pentru sfiintirea locului primit, dar si pentru a intemeia o asezare, a zidit o manastire. » Dar, in ciuda asteptarilor, nu s-a putut infiripa o localitate deoarece ‘dajdiile’ erau prea mari. Vrand sa populeze aceste locuri, domnitorul a dat o lege de ‘slobozenie ‘, prin care cei care se asezau in locuri neprielnice rau ‘sloboziti’, adica scutiti de dari o lunga perioada de timp. Astfel locul a fost cunoscut vreme indelungata sub numele Slobozia lui Ienache, apoi mai simplu Slobozia.

Localitatea Amara a luat fiinta mai tarziu, ca un catun al Sloboziei. Dupa anul 1887, cand s-a deschis linia ferata Bucuresti – Ciulnita – Slobozia, si mai ales dupa 1910 cand a fost pusa in circulatie linia ferata Bucuresti – Urziceni – Slobozia, statiunea Amara a inceput sa fie mai cunoscuta si mai cautata.

Statiunea Amara atrage atentia lui P. PONI, caruia i se datoreaza si primele analize chimice ale apei lacului, in 1887. In 1896 era folosita amplu de populatie, sezonier. Din informatiile scrise rezulta un numar de 452 bolnavi si 3200 de bai, ca bilant al unui sezon de cura. In anul 1905, in Amara se construieste din scanduri, prima instalatie balneara, o instalatie rudimentara pentru bai calde, construita din cazi de lemn, incalzite cu carbuni incinsi la foc, care a fost complet distrusa, dupa aproximativ 10 ani, in timpul razboiului mondial.

Refacuta rudimentar dupa aceea, satiunea Amara a inceput sa fie modernizata dupa anul 1950, de atunci ea a inceput sa fie considerata statiune de interes national.

« Lacul Amara, cu o lungime de 4 km. si o latime de 200-800 m., are o suprafata de 32 ha., egala cu aproape de 4 ori suprafata Lacului Rosu (pe Bicaz), Sf, Ana (Tusnad) si Bucura (Muntii Retezat) luate impreuna ».

Statiunea balneoclimaterica Amara este situata la o distanta de 7 km. De orasul slobozia, la o altitudine de 30 ., pe malul lacului Amara, in valea Ialomitei, sezonul fiind cuprin intre 15 mai si 1 octombrie.