Locul și Rolul Turismului în Economie

LOCUL SI ROLUL TURISMULUI IN ECONOMIE

1.1.Turismul-fenomen economic si social

Turismul este o ramură a economiei naţionale care cuprinde activităţi complexe şi eterogene. Activitatea de turism se materialializează în servicii exprimate sugestiv sub formă de produs turistic.

În sensul contemporan al cuvântului, turismul este un fenomen social-economic ce cuprinde totalitatea relaţiilor ce au loc în societate in procesul utilizării timpului liber, atât in interiorul fiecărei ţări cât şi în circuitul schimbului de valori spirituale sau materiale dintre ţări.

De-a lungul timpului, încercările de a descrie şi defini în mod corespunzător termeni de tipul “turist” sau “turism” au fost numeroase, dar abia în ultimile decenii ale secolului nostru s-a înregistrat un progres real în ceea ce priveşte standardizarea terminologiei turistice.

În iulie 1991, Conferinţa Organizaţiei Mondiale de Turism (OMT), de la Ottawa, a redefinit conceptele de bază din turism, asimilând termenul de turism activităţilor care sunt “ angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidenţial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puţin o noapte, fără a depăşi un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activităţi remunerate în locul vizitat”.

Conform acestei definiţii distingem următoarele forme de turism:

- turism intern (când rezidenţii unei ţări călătoresc în propria ţară);

- turism internaţional receptor (când nerezidenţii unei anumite ţări vizitează ţara respectivă);

- turism internaţional emitent (când rezidenţii unei ţări vizitează alte ţări decât cea din care provin).

Prin natura şi specificul propriu, serviciul turistic trebuie să creeze şi să asigure condiţiile necesare refacerii capacităţii de muncă, în mod simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber. Pe de altă parte, în urma realizării consumului turistic, indivizii trebuie să dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi şi obiceiuri noi, în concordanţă cu exigenţele epocii contemporane, conducând astfel, în mod direct, la creşterea calităţii întregii vieţi. Pornind de la tendinţa, tot mai accentuată, de micşorare a timpului necesar odihnei pasive şi, respectiv, de sporire a dimensiunilor şi formelor de odihnă activă, serviciul turistic trebuie să asigure posibilităţi multiple de răspuns, conform criteriilor odihnei active. Organizatorilor de turism le revin sarcini sporite în vederea diversificării agrementului tradiţional şi creşterii atractivităţii manifestărilor turistice, cu atât mai mult cu cât turismul s-a transformat într-un fenomen de masă, iar frecvenţa de petrecere a timpului liber în afara reşedinţei permanente a crescut.

1.2.Indicatorii ce caracterizeaza locul turismului in economie

Având in vedere marea diversitate a serviciilor, caracterul sezonier al turismului, diferitele forme de turism practicate ( organizat,neorganizat, itinerar, de sejur, balneo-medical, etc), categoriile de preţuri şi tarife diferenţiate pe grade de confort, pe forme de turism, etc, activitatea din această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de indicatori,care au conţinut complex. Acest sistem de indicatori formează partea principală a sistemului informaţional statistic in domeniul turismului şi reprezintă o parte componentă, un subsistem al sistemului de indicatori ai economiei naţionale.

Pentru ca sistemul de indicatori statistici să-şi poată îndeplini funcţia de cunoaştere şi comensurare a realităţii din activitatea de turism, el trebuie sa furnizeze promt informaţii in legatură cu:

- oferta turistică sau potenţialul economic, din punct de vedere al bazei materiale şi al personalului