Moeciu

STATUTUL ADMINISTRATIV: COMUNĂ

AŞEZARE GEOGRAFICĂ

Comuna Moieciu este situată în centrul ţării, la extremitatea sudică a judeţului Bra¬şov, între masivele Piatra Craiului şi Bucegi, în culoarul Rucăr-Bran. Teritoriul administrativ al comunei cuprinde culmile joase din zona localităţilor Moieciu de Jos, Cheia, Moieciu de Sus, cu înălţimi cuprinse între 800-2100 m (Drumul Carului, Măgura, Peştera), înglobând inclusiv înălţimi de 2238 m (vf. Piatra Craiului - 1887 si vf. Bucegi).

Comuna Moieciu este situată în partea sud - estică a judeţului Braşov, pe una din cele mai vechi căi de acces între cele două provincii românesti , Ardealul şi Ţara Românească, urmând Depresiunea Ţării Bârsei cu Rucăr – Dragoslavele , între masivele Bucegi şi Piatra Craiului, învecinându-se în sud-est cu judeţul Dâmboviţa, în est cu teritoriul comunei Bran, în nord-nord vest cu teritoriul oraşului Zărneşti, iar în vest-sud vest cu teritoriul comunei Fundata.

SCURT ISTORIC

Comuna Moieciu, alcătuită din satele: Moieciu de Jos (unde este sediul administrativ), Moieciu de Sus, Măgura, Peştera şi Drumul Carului, ocupă zona centrală a platformei Bran, componentă a culuarului Bran – Rucăr, mărginită la est de Munţii Bucegi şi la vest de Munţii Piatra Craiului.Relieful anterior al platformei se prezintă ca o imensă suprafaţă de modelare, desfăşurată sub formă de culmi palmate cu altitudine de cca. 300 m la Moieciu de Sus şi Măgura, care coboară, treptat, pe direcţia sud-vest-nord-est până la mijlocul de 800 m în Valea Moieciului. Teritoriul Moieciului este străbătut de doi văi principale, comparativ cea mai evoluată din întreaga Platformă Bran şi Valea Zbârcioarei, caracterizate prin prezenţa a două niveluri de terase în lungul lor, care au permis întemeierea aşezărilor omeneşti de vale, precum şi o serie de văi secundare, mai puţin favorabile locuirii.

Râul Moieciu, care îşi are obârşia în Masivul Bucegi are ca principal afluent Zbârcioara şi o serie de văi secundare: Valea Lungă, Pârâul Jinguleştilor, Valea Livezii, Valea Ursului, Valea Pescarului, Valea cu Calea, văi care sunt în acelaşi timp artere de legătură cu vetrele de sat de pe muchiile dealurilor.Temperatura medie anuală variază în jurul valorii de 6 grade Celsius în locurile mai joase şi coboară până la 5 grade Celsius în locurile mai înalte ale Măgurii.Pe teritoriul comunei Moieciu s-au făcut descoperiri arheologice care atestă locuirea acestui spaţiu încă din epoca paleolitică . Astfel în Peştera”liliecilor ” din satul Peştera şi în Peştera din Valea Coacăzii situată la hotarul cu satul Şirnea au fost scoase la iveală piese, mai ales de silex caracteristice paleoliticului mijlociu şi paleoliticului superior.

În urmă cu trei decenii, pe interfluviul Drumul Carului, în locul numit de către localnici “La cetate” au fost descoperite piese datând din epoca neolitică (vârf de lance, fragmente ceramice etc.), alături de numeroase vestigii romane, printre care un splendid vas de libaţii pe care sunt ştanţate şapte reprezentări ale zeului Dionisos tânăr.Continuitatea de locuire a spaţiului pe care se află comuna Moieciu este atestată de ceramica dacică, modelată cu mâna, precum şi fragmente ceramice din epoca postromană, din secolele III – IV d.C, descoperită în siturile arheologice amintite şi care fac plauzibilă existenţa unei aşezări de proporţii mult mai mari în zonă – după cum susţine arheologul braşovean Florea Costea.Numeroase mărturii toponimice, lingvistice şi etnografice atestă continuitatea de locuire a acestui spaţiu şi în perioada secolelor IV – XIV pentru care nu există documente scrise şi numai practicarea păstoritului cu termenii de origine dacică care denumesc instrumentarul şi produsele pastorale, precum şi portul popular al locuitorilor moieceni, identic cu cel al dacilor de pe Columna lui Traian, constituie mărturii incontestabile ale acestor realităţi istorice în care forma de organizare a oamenilor a fost obştea sătească, iar raporturile dintre membrii obştei erau reglementate de legi nescrise, de“obiceiul pământului”.

Menţiunile documentare cu satele brănene apar menţionate în documente abia la 1729 atunci când administraţia austriacă avea interesul să strângă “dările” de la fiecare cap de familie . În acest an, într-o “listă a colibaşilor” brăneni sunt menţionate şi satele : Moieciu de Jos, Coacăza(Peştera), Valea Lungă(Cheia), Zbârcoiara(azi parte de sat a Moieciului de Jos), Moieciu de Sus. Satul Măgura apare consemnat în documente abia în 1869, darn u pentru că nu există ci pentru că veniturile din acest sat nu erau semnificative pentru visteria Imperiului Austriac.Până la 1848 satele moecene, alături de celelalte sate brănene aveau statutul de “sate supuse sau dependente de oraşul Braşov” şi sunt întâlnite în documente sub numele de “divizii”.

Prin desfiinţarea iobăgiei la 1848 şi locuitorii satelor brănene devin liberi şi treptat îşi vor redobândi proprietăţile.Satele brănene intră sub incidenţa reglementărilor administrative de stat şi vor cunoaşte diferite arondări ; până la 1872 când se formează două comune brănene: Branul de Jos şi Branul de Sus din care fac parte şi satele actualei comune Moieciu.În anul 1885 în vremea marii reforme administrative satele Moieciu de Jos cu cătunul Cheia, Moieciu de Sus, Măgura şi Peştera s-au constituit în “comune politice” cu administraţie proprie până în 1924 când printr-o nouă împărţire administrativă toate satele brănene vor forma o plasă distinctă a judeţului Braşov, numită Plasa Bran.Potrivit ultimei reorganizări administrative comuna Moieciu devine una dintre cele trei comune brănene şi va avea în componenţă satele: Moieciu de Jos , Peştera, Măgura, Moieciu de Sus şi Cheia, din care s-a desprins în ultimul timp satul Drumul Carului.

LOCALITĂŢI COMPONENTE: Moieciu de Jos(reşedinţă de comuna), Moieciu de Sus, Cheia, Măgura, Drumul Carului şi Peştera.

DATE ADMINISTRATIV TERITORIALE

• Suprafaţa totală de 9491 ha

din care:

- intravilan 1546 ha

- extravilan 7945 ha

• Suprafaţa terenurilor pe categorii de folosinţă:

- agricol 2364 ha

- neagricol 7127 ha

- păşune 1116 ha

- fâneaţă 1009 ha

- pădure 5482 ha

TOTAL POPULAŢIE 4683

CULTURĂ

• Număr de unităţi de cultură (teatre, case de cultură, cămine culturale, cinematografe, biblioteci, muzee, săli de expoziţie) 5 cămine culturale şi o bibliotecă;

• Număr de salariaţi ocupaţi în unităţile de cultură : 1 bibliotecar;

• Număr de unităţi de cult (biserici, mănăstiri, case de rugăciune) 6 biserici şi 2 mănăstiri ;

TURISM

• Număr de unităţi destinate turismului şi capacitatea lor de cazare, din care:

Nr.

crt. Tip structură Număr de unităţi Capacitate de cazare

1. Hoteluri 2 29

2. Complexe teuristice 1 132

3. Pensiuni 134 804

• Dotări pentru agrement(schi, patinaj, echitaţie, telecabine, etc.)

Pe teritoriul administrativ al comunei Moieciu există dotări pentru agrement, cum ar fi:

- pârtie de schi şi teleschi;

- patinuar;

- teren de tenis;

- teren de fotbal;

• Obiective turistice(cetăţi, monumente istorice, monumente naturale, parcuri şi rezervaţii, etc.)

Lista monumentelor istorice judeţul Braşov, comuna Moieciu:

Castellum roman satul Drumul Carului, comuna Moieciu “La cetate”(Grădişte) sec. II – III Epoca romană;

Biserica ortodoxă, “Adormirea Maicii Domnului”, comuna Moieciu,satul Cheia, nr.27 – anul 1813;

Biserica ortodoxă, “Sf. Nicolae”, comuna Moieciu,satul Moieciu de Jos, nr.200-anul 1761;

Monumente ale naturii:

Pestera Liliecilor(Moieciu , sat Peştera - Parcul Naţional Piatra Craiului);

Locul fosilifer Vama Strunga(Moieciu, Bran - Parcul Natural Bucegi);

Parcuri naţionale:

Parcul Naţional Piatra Craiului

Parcul Natural Bucegi

Arii protejate:

Bucegi (Abruptul Bucşoiu, Mălăieşti, Gaura- Moieciu, Bran);

Locul fosilifer Vama Strunga (Moieciu, Bran - Parcul Natural Bucegi);

Peştera Liliecilor (Moieciu , sat Peştera - Parcul Naţional Piatra Craiului);

Parcul Natural Bucegi (Moieciu, Bran);

Parcul Naţional Piatra Craiului (Moieciu, Zărneşti)