Pensiunea Deja Vu vs Hotelul Opera Plaza

Industria hotelieră din România este - în prezent - în plină dezvoltare, înregistrând de la an la an o creştere atât cantitativă, prin sporirea numărului locurilor de cazare, cât şi calitativă, prin apariţia tot mai multor hoteluri care au ca punct de referinţă, calitatea serviciilor. Ritmul de apariţie al proprietăţilor hoteliere din ultimii trei ani este unul foarte ridicat, aceasta datorită pretenţiilor din ce în ce mai mari ale clienţilor, a creşterii numărului de turişti care vin în România din diverse motive dar şi a perspectivei integrării în Uniunea Europeană şi care, prin urmare, duce la un necesar suplimentar anual de forţă de muncă de circa 8.500 de persoane.

Astfel, în România, la sfârşitul anului 2005, 948 de proprietăţi hoteliere figurau ca fiind licenţiate dintre care, segmentul hotelurilor de 4-5 stele reprezenta 12-15% din industria turismului iar, în opoziţie, cel de 2 stele rămânând încă un segment subdezvoltat.

În ceea ce priveşte numărul de turişti străini care s-au cazat la hotelurile româneşti în anul 2006 a scăzut cu 6% faţă de anul 2005, în condiţiile în care numărul total de turişti cazaţi în hoteluri a crescut cu 6%, iar numărul de turişti români cazaţi în structuri hoteliere a sporit cu 10%. În cazul înnoptărilor la hoteluri, în anul 2006 s-a înregistrat o creştere totală de 2% faţă de anul 2005, în condiţiile în care înnoptările de turişti străini au scăzut cu 10%, iar cele ale turiştilor români au crescut cu 4%.

Direcţiile principale în care s-a dezvoltat industria hotelieră sunt, negreşit, intrarea tot mai activă de noi lanţuri internaţionale: Best Western, Marriot, Ibis, Golden Tulip, NH Hotels, InterContinental, Accor, Danubis etc. şi construcţia de noi hoteluri, majoritatea cu capacităţi mici de cazare.

Astfel, conform unui studiu realizat de compania Peacock Hotels/Global Hotel Management, valoarea investiţiilor în sectorul hotelier la sfârşitul anului 2004 a fost de 400 de milioane de euro iar pentru anul 2005 a depăşit suma de 420 de milioane de euro, o pondere notabilă a acestor investiţii regăsindu-se în capacităţile de cazare de trei stele.

De asemenea, în raport cu dezvoltarea infrastructurii hoteliere în ţară, în anul 2005 au fost puse în funcţiune peste 1.500 de camere în structuri hoteliere clasificate, capacităţi care în proporţie de peste 78% se referă la construcţii noi, diferenţa reprezentând modernizări ale unor proprietăţi hoteliere existente; totodată, în anul 2004 au fost înregistrate 170.000 de camere de hotel, condiţii în care, pentru anul 2010 au fost preconizate 240.000 de camere de hotel.

Însă, în prezent, industria hotelieră se confruntă cu o problemă majoră şi anume cea a managementului de profil; indiferent de numărul de stele, majoritatea hotelurilor duc lipsă de personal cu studii de specialitate, principalele cauze fiind lipsa şcolilor de profil care să pregătească personalul necesar, precum şi migraţia angajaţilor către unităţile hoteliere din alte colţuri ale lumii unde salariile sunt mult mai mari. Potrivit unui studiu al companiei World Travel & Tourism Council, la sfârşitul anului 2006, în industria hotelieră lucrau 485.000 de persoane, fiind preconizat ca până în anul 2016 numărul de angajaţi va creşte până la 570.000 de persoane.

Totuşi, România este, fără îndoială, una din pieţele hoteliere cu cei mai mari indici de creştere din Europa, atât în planul învestiţilor hoteliere noi livrate pieţei cât şi în planul mediului de ocupare, urmând ca pe parcursul acestei dezvoltări, calitatea serviciilor precum şi politica de stabilire a tarifelor să hotărască cine vor fi principalii actori din acest domeniu.

Oraşul Cluj-Napoca; Pensiunea Déjà -Vu vs. Hotelul Opera Plaza

Cu toţii ştim că renumele unei destinaţii turistice depinde nu numai de atracţiile naturale, istorice sau culturale ci depinde, într-o mare măsură şi de calitatea şi varietatea proprietăţilor hoteliere ce se dezvoltă în acea regiune. Pentru a oferi un exemplu edificator în acest sens, am ales oraşul Cluj-Napoca, „capitala” Transilvaniei a cărui şarm şi spirit istoric este rar de găsit altundeva şi care, negreşit se mândreşte cu alese contribuţii la cultura şi ştiinţa românească; existenţa a numeroase edificii de artă şi arhitectură, a numeroase muzee, biserici, catedrale medievale şi moderne, case memoriale precum şi accesul facil au făcut din acesta un centru turistic de prim rang, pe placul fiecărui tip de turist.

Strâns în chingile dealurilor ce-l înconjoară din trei părţi şi până de curând în cele ale unei conduceri politice ce a ţinut investitorii străini departe, Clujul a fost nevoit să-şi găsească propriile căi de a se dezvolta. Lipsit de avantajul apropierii de graniţe, aşa cum îl are Timişoara, sau de cel al comerţului, precum Constanţa, oraşul de la poalele Feleacului şi-a găsit totuşi propria sa nişă: cea a serviciilor hoteliere.

Dar care este situaţia unităţilor de cazare din acest oraş? Conform Autorităţii Naţionale pentru Turism, între anul 1990 şi 1999 numărul hotelurilor au crescut încet de la 10 la 17 iar în prezent funcţionează 45 de hoteluri, dintre care 4 de 1 stea, 13 de 2 stele, 21 de 3 stele, 6 de 4 stele şi unul de 5 stele.

Figura 1.

Cluj-Napoca este oraşul cu cele mai multe hoteluri din Ardeal, majoritatea dintre ele fiind destinate turismului de afaceri, însumând în total peste 2000 de locuri de cazare.

Potrivit datelor furnizate de Direcţia Regională de Statistică, numărul turiştilor care au vizitat oraşul Cluj-Napoca, în perioada ianuarie-octombrie 2006 este mai mare decât cel înregistrat în anul 2004-258.000 de turişti şi decât cel înregistrat în anul 2005-280.000 de turişti; indicele de utilizare a locurilor de cazare în octombrie 2006 a fost de 28,8%.

Toate hotelurile din oraş au fost înfiinţate de investitori români, ulterior o parte din ele fiind preluate de investitori străini, un exemplu concret fiind Hotelul Topaz, care a fost preluat de lanţul hotelier Best Western. Cea mai mare parte a clienţilor de hoteluri din Cluj-Napoca sunt corporatişti, veniţi la diferite evenimente de business, organizate de bănci sau companii farmaceutice, dar şi evenimente universitare; turismul de shopping va aduce şi el noi clienţi o dată cu deschiderea centrului Iuluis Mall iar expansiunea traficului aerian aduce şi ea perspective de dezvoltare.

Însă totuşi, oferta hotelurilor depăşeşte cererea clienţilor, iar creşterea numărului de unităţi de cazare din oraş are atât un efect pozitiv cât şi unul negativ, astfel: partea negativă este că poate influenţa gradul de ocupare, prin scăderea acestuia, care în prezent, pentru hotelurile de 3 şi de 4 stele, destinate oamenilor de afaceri, depăşeşte 50% iar pe de altă, partea pozitivă este că se produce o definire mai accentuată a categoriilor de clienţi, prin nivelele lor de pretenţie şi a ofertelor unităţilor de cazare corelate prin practicarea unor tarife adecvate.

Astfel, sporirea anuală a numărului unităţilor de cazare duce la o luptă din ce în ce mai intensă pentru atragerea clienţilor. Prin urmare, hotelierii recurg la diverse strategii de marketing în vederea majorării gradului de ocupare a unităţilor pe care le conduc: unele hoteluri îşi diversifică oferta de servicii, investind în calitate, altele aleg alte strategii mult mai viclene, un exemplu ar fi practicarea preţurilor de dumping.