Percepția tinerilor asupra fenomenului de emigrare

ARGUMENT

Am ales tema ,,Percepţia tinerilor asupra fenomenului de emigrare” deoarece consider că este o temă de actualitate care interesează. Pentru a arăta care este percepţia tinerilor despre fenomenul de emigrare am alcătuit un chestionar format din 32 de întrebări închise, legate de acest fapt. Am observat că tot mai mulţi oameni preferă să emigreze din diferite motive, acest fapt aare implicaţii multiple.

Migraţia are un impact direct asupra economiei, dar afectează şi domeniul muncii şi cel social, sistemul de protecţie socială, cultura şi politicile naţionale, relaţiile internaţionale, conducând inevitabil la o mare diversitate etnoculturală în toate statele.

Persoanele educate au o înclinaţie mai mare pentru emigrare atunci când şansele de câştig care corespund aspiraţiilor lor sunt mici în ţările de origine. În acelaşi timp, aceste persoane au probleme de adaptare mai mici în ţara de destinaţie, cunoscând limbi străine şi având abilităţi mai bune sau deprinderi care le permit să înveţe mai repede.

În prezent peste două milioane de români lucrează în străinătate, iar în perioada 1992-2006 populaţia României a scăzut cu 1,6 milioane de locuitori. Fenomenul de emigrare are tendinţa de a creşte în următorii ani, iar acest fapt este destul de îngrijorător. Sunt şi persoane care consideră că românii plecaţi muncesc din greu şi aduc României un renume bun, păstrându-şi în acelaşi timp identitatea.

Această lucrare îşi propune scopul de a reflecta opiniile generale ale tinerilor asupra emigrării şi de a arăta în ce măsură sunt ei informaţi în ceea ce priveşte acest fenomen.

Cap.I Istoric al migraţiilor internaţionale

„Migraţia populaţiei reprezintă un fenomen demografic complex, cu importante implicaţii sociale, economice şi politice, care trebuie cunoscut, măsurat şi analizat în vederea fundamentării unor măsuri şi programe de dezvoltare economică şi socială a localităţilor, unităţilor teritorial-administrative, a ţărilor, ca şi a întregii comunităţi umane” . În raport cu societatea, migraţia este un fenomen de reechilibrare a balanţei demografice între zone, un mecanism de competiţie şi reglare, o “supapă de siguranţă” fără de care o colectivitate se poate destructura datorită schimbării fundamentale a condiţiilor ei de existenţă.

Echilibrul natural dintre populaţie şi resurse se modifică în mod esenţial fie prin apariţia unui surplus de populaţie, constituindu-se astfel o zonă de emigraţie, fie prin apariţia unui surplus de resurse, constituindu-se în acest caz o zonă de imgraţie. Atunci când “presiunea demografică” asupra resurselor naturale şi sociale atinge o anumită limită, emigraţia apare ca o necesitate.

Marile migraţii de la sfârşitul perioadei antice şi începutul sclavagismului timpuriu au avut un rol important în apariţia multor popoare din Asia şi Europa. Această perioadă este adeseori denumită şi epoca marilor migraţii ale popoarelor.

Acestui timp îi aparţine răspândirea popoarelor germanice în Europa Centrală şi de Nord, inclusiv pătrunderea lor în Insulele Britanice. În această perioadă, popoarele slave se răspândesc într-o serie de ţări din Europa de Răsărit şi Peninsula Balcanică.

În prima jumătate a mileniului I, emigrează din regiunile Uralului în regiunile Dunării mijlocii, maghiarii (ungurii de astăzi). În aceeaşi pe¬rioadă sînt cunoscute cuceririle arabe (începând cu secolul al VII-lea e.n.) care au fost urmate de răspândirea arabilor în ţările Orientului Mijlociu şi Apropiat, în ţările Africii de Nord şi asimilarea de către aceştia a populaţiilor locale. Printre migraţiile primei jumătăţi a celui de-al doilea mileniu se re¬marcă invaziile mongolilor în multe ţări din Asia şi Europa Răsăriteană, cuceririle turceşti din Asia Mică, incursiunile triburilor din ţările Africii Ecuatoriale, în Africa de Sud şi altele.