Piața turistică a României

INTRODUCERE

Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale.

Primii care şi-au dorit foarte mult să călătorească şi în acest scop au şi înlenit călătoriile au fost vechii greci. Ei încheiau contracte de vizite reciproce, se împrieteneau cu oameni care aveau aceeaşi ocupaţie, dobândind în acest fel siguranţa călătoriei. Acest contract de vizitare se putea moşteni din tată în fiu.

De-a lungul timpului încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, călătorii către lumi noi, etc. În paralel cu creşterea traficului de călători s-au dezvoltat şi sectoarele privind industria hotelieră, comunicaţiile, transportul, activităţile destinate turismului. Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început odată cu secolul XX şi s-a manifestat, în primul rand, prin creşterea numărului de călători englezi ce se îndreptau în mod special în Franţa, Elveţia, Italia.

De-a lungul anilor turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe latura de agrement. În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai complex din punct de vedere economic, social şi spiritual, fiind influenţat de o serie de factori naturali (care rămân în general neschimbaţi) şi factori economici, demografici, politici, psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit).

În tot acest context internaţional, România tinde să devină o destinaţie turistică atractivă, potenţialul său turistic fiind dat de resursele naturale (varietatea reliefului, clima, reţeaua hidrografică, flora şi fauna) cât şi de resursele antropologice (vestigii arheologice, monumente istorice şi arhitectonice, muzee, case memoriale), precum şi de conservarea tradiţiilor în anumite zone, astfel încât dezvoltarea segmentului „incoming” începe să capete o mare amploare, captând atenţia multor agenţii de turism naţionale.

Dezvoltarea acestui segment este posibilă datorită faptului că o mare parte a ofertei turistice pe care o prezintă România o constituie resursele turistice antropice. Vestigiile arheologice sunt legate de formarea şi continuitatea poporului român, de vechile cetăţi de pe litoralul Pontului Euxin, sau de ruinele de la Orăştie. Mai mult, monumentele istorice şi arhitectonice au o valoare deosebită pe plan mondial: mănăstirile şi bisericile din Bucovina (Moldoviţa, Voroneţ, Putna), cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramureş, cetăţile şi castelele medievale din Transilvania, monumentele din oraşele foste capitale ale Ţărilor Româneşti.

La toate acestea se adaugă elementele de folclor, satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural-istoric, peisagistic), muzeele şi casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei. Potenţialul natural şi relieful caracterul carpato-danubiano-pontic al ţării determină varietatea formelor de turism care pot fi practicate: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turismul montan, cultural, balnear, de aventură sau sportiv. Produsul ales pentru promovare se concentrează pe latura culturală a turismului românesc şi vizează regiunea Transilvania, piaţa pe care va urma sa fie lansat fiind China.

Capitolul 1

Prezentare generala a Romaniei

1.1.Asezare geografica

Romania este situata in sud-estul Europei, intre 43 – 37'07' si 48 – 15'06' latitudine nordica si 20 – 15'44' si 29 – 41'24' longitudine estica, ocupand aproximativ 480 kilometri de la nord la sud si 640 km de la est la vest. Suprafata tarii este de 237.500 kilometri patrati dintre care 230.340 kilometri patrati reprezinta suprafata terestra si 7.160 suprafata maritima.

Romania se invecineaza la nord cu Ucraina, la nord-est cu Republica Moldova, la sud-est cu Marea Neagra, la sud cu Bulgaria, la sud-vest cu Serbia si Muntenegru, iar la nord-vest cu Ungaria. Lungimea granitelor sale este de 2.508 kilometri.

1.2.Relieful

Romania este o tara carpatica si dunareana, cu iesire la Marea Neagra, avand un relief variat si armonios repartatizat: muntii 31%, dealurile si podisurile 33%, campiile 36 %.

Carpatii romanesti, cu altitudine medie de 840 metri, ocupa o pozitie centrala si prezinta trei mari diviziuni: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali, Carpatii Occidentali.

Carpatii Orientali - desfasurati intre granita de nord si Valea Prahovei caracterizati de o altitudine maxima de 2.303 metri in Muntii Rodnei, mai multe depresiuni (intre care Depresiunea Brasov) si sunt bine impaduriti. Carpatii Meridionali – desfasurati intre Valea Prahovei si culoarul Timis – Cerna, sunt mai masivi, altitudinile depasesc frecvent 2.000 metri ( altitudinea maxima din Romania – Varful Moldoveanu din Muntii Fagaras 2.544 metri).

Carpatii Occidentali – desfasurati intre Defileul Dunarii ( cel mai lung din Europa 144 kilometri) in sud si Somes (la nord), sunt alcatuiti din Muntii Banatului, Muntii Poiana Rusca si Muntii Apuseni caracterizati prin altitudini mai joase si mai putine depresiuni, fiind frecvente fenomenele carstice.