Promovarea pensiunii agroturistice în Țara Moților

INTRODUCERE

Agroturismul reprezintă unul din cele câteva fenomene care s-au dezvoltat în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru şi în special a celei de-a doua jumatăţi a acestuia. Sfârşitul celui de-al doilea război mondial a adus cu sine un noian de transformări fundamentale: industrializarea agriculturii, modernizarea mijioacelor de transport şi de comunicaţie, introducerea ciberneticii şi tehnicii de calcul în diverse sectoare. Caracteristica societăţilor industrializate o reprezintă deosebita concentrare a populaţei în centre urbane, în cadrul cărora se înregistrează aglomerări ale locurilor de muncă şi de şcolarizare, ale căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocuri de locuinţe, ale locurilor de distracţie etc.

CAPITOLUL 1. POTENŢIALUL TURISTIC AL TĂRII MOŢILOR ŞI A ZONELOR LIMITROFE

Judeţul Hunedoara, ţinut de excepţional interes istoric şi etnoturistic, cuprinde mai multe zone etnografice, unele îndelung studiate şi precis delimitate (Ţinutul Pădurilor, Ţara Hategului, Valea Jiului - Momârlanii), altele mai puţin cercetate şi cu limite mai puţin fixate (Tara Moţilor, Orăstie, Valea Streiului, Munţii Metaliferi, Valea Mureşului de la Simeria la Zam), unele dintre acestea din urmă întinzându-se în ţinuturile învecinate Albei (Munţii Metaliferi) sau Aradului (Tara Moţilor). Importanţa spaţiului Hunedorean din punct de vedere etnografic reiese si din aceasta simpla enumerare a zonelor aparţinătoare.

Acest străvechi ţinut românesc - asezat in sud-vestul Transilvaniei, punct de legatură intre Criţana, Banat si Oltenia, inimă a satului dac, intens romanizat după cucerire - explică puternica viaţă românească medievală, ilustrată de marele număr de monumente istorice de renume: Densuş, Sântămărie Orlea, Strei, Strei-Sângeorgiu, Crişciori, Ribita, Râu de Mori, Cetatea Colt, Ostrov, Prislop, Gura Sada, Cinciş, etc., unele ctitorite de marile familii nobiliare românesţi ale Corvineştilor şi Cândeştilor. Ţinuţ populat aproape în exclusivitate de români, el face parte din marea unitate etnografică românească cristalizată în jurul nodului muntos al masivului Ţarcu – Retezat - Godeanu, cuprinzând de asemenea, Caraş Severinul, Mehedinţii (cu prelungirea sudica a Văii Imocului locuita de români) şi Gorjul, unitate evidentă în numeroase domnii ale limbii şi culturii populare materiale şi spirituale, aşezări, ocupaţii, locuinţe, alimenţatie, imbrăcăminte, ceramică, ornamentică si cromatică, folclor literar şi muzical, obiceiuri.

Judeţul Hunedoara este de asemena puternic individualizat in domeniul artei populare pastrator al unor tradiţi de viaţa materiala concretizat in mestesuguri tradiţionale de inalta valoare spirituala. De altfel fiecare zonă etnografică se individualizează pregnant.

Astfel portul din Ţinutul Motilor este considerat mai arhaic şi mai bine conservat în întreaga ţară în special costumul femeiesc. Felul în care îşi încing mijlocul femeile din Ţinutul moţilor este unul dintre cele mai complicate şi mai interesante, cu semnificaţii care merg până în perioada neolitică.

Portul popular din Orăştie se remarcă prin rafinament artistic ce dau o notă aparte celor din această zonă.

În Ţara Hategului portul popular, păstrează numeroase elemente legate de vechiul costum dacic, aşa cum se vede pe columna lui Traian cum ar fi şuba infundată, opinca cu gurgui si gluga.Un interes deosebit il constituie si costumele din Ţara Pădurenilor şi Valea Jiului (momârlanii) iar cei de pe Valea Mureşului au o cromatică plăcută, armonioasă.Arta populară hunedoreană este deosebit de bogată şi diversă cuprinzând încrustări in lemn: Clopotiva şi Blăjeni - furci de tors, ţesături (îndeosebi pricoiţe) şi în tot judeţul covoare, stergare, tindee, măsălariţe, capeţi de perna, straiţe, etc.Olăritul este reprezentat prin centrul ceramic de la Obarsa (Ţara Moţilor) existând astăzi 10 mesteri care mai practică acest străvechi mestesug prezenţi la principalele târguri din Ţara Moţilor, Valea Mureşului, zona Banatului, Sibiu, etc.O notă aparte o reprezintă şi confecţionarea de instrumente populare: cimpoi (în ţinutul pădurenilor), fluiere (Dumbrava de Sus). Promovarea diverselor manifestări ale etnosului popular, a valorilor culturii a acestuia s-a făcut în bună parte prin cercetarea şi valorificarea stiinţifică ale acesteia.Astfel din 1990 şi până în prezent s-a constituit o bancă de date în domeniul ca urmare a materialelor culese în teren concretizate în fototeca, bandoteca şi videoteca muzeului judeţean..