Resursele Umane din Turism

Argument

Industria turistică este o sector important al economiei locale, regionale şi mondiale, având implicaţii majore în dezvoltarea economică, socială, culturală a tuturor ţărilor şi regiunilor implicate în activitatea turistică.

Turismul este considerat ca fiind ”industria oamenilor” sub toate aspectele, respectiv, este industria resurselor umane care îşi desfăşoară activitatea pentru satisfacerea turiştilor. Turismul se referă la experienţa oamenilor ca oaspeţi, iar oferirea produselor şi serviciilor turistice este apreciată prin prisma dorinţelor şi aşteptărilor oamenilor. În acelaşi timp, produsele şi serviciile turistice sunt prestate de către oameni, angajaţii din sectorul turistic făcând parte integrantă din produsul pe care vizitatorii îl solicită şi îl plătesc.

Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa unui potenţial turistic ca şi a unor resurse umane calificate, acestea fiind factorul decisiv care asigură funcţionalitatea tuturor celorlalte componente ale ofertei turistice.

Între turism şi resursele umane utilizate în acest sector există o amplă relaţie de intercondiţionare, fiecare dintre cele două elemente având o influenţă importantă asupra celeilalte.

Turismul este o industrie a forţei de muncă intensive deoarece utilizează un număr mare de oameni în desfăşurarea activităţilor sale specifice. Dezvoltarea turismului a determinat crearea multor locuri de muncă calificate sau necalificate atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în curs de dezvoltare. Creşterea ocupării forţei de muncă este unul dintre cei mai importanţi indicatori ai impactului social al turismului deoarece crearea de noi locuri de muncă determină îmbunătăţirea standardului de viaţă şi a condiţiilor pentru progresul socio-economic al comunităţilor gazdă.

Rolul resurselor umane în toate sectoarele economice, inclusiv în industria turistică este recunoscut pe scară largă, oamenii fiind resursa cheie, o resursă vitală a tuturor organizaţiilor.

Desfăşurarea activităţii turistice presupune prezenţa, pe lângă potenţialul turistic şi baza materială, a resurselor umane care asigură funcţionarea tuturor celorlalte componente ale ofertei turistice. Atracţiile turistice şi dotările materiale au o existenţă potenţială până în momentul în care devin produse turistice prin intermediul factorului uman.

Capitolul I

ROLUL RESURSELOR UMANE IN TURISM

Resursele umane reprezintă activul cel mai valoros al industriei turistice pentru că asigură oferirea unor produse şi servicii de calitate. Principalele preocupări ale turismului fiind eficienţa şi calitatea, oamenii sunt, cu siguranţă, elementul cel mai important în funcţionarea eficientă şi dezvoltarea în continuare a industriei.

I.1. Definirea şi importanţa resurselor umane

Societatea moderna se prezintă ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvolta sau dispar. În aceste condiţii oamenii reprezintă o resursa comuna si, totodată, o resursa cheie, o resursa vitala a tuturor organizaţiilor.

Iniţierea şi desfăşurarea cu succes a activităţii firmei depind într-o covârşitoare măsură de gradul în care este înţeles, motivat şi coordonat factorul uman. Această importanţă se explică prin faptul că re¬sursele umane au devenit obiectiv de preocupare majoră, mai buna utilizare a factorului muncă plasându-se printre căile şi sursele majore de creştere a eficienţei şi profitabilităţii firmei.

Potrivit Dicţionarului Explicativ al limbii române, resursele umane reprezintă ”totalitatea persoanelor care au vârsta şi sunt capabile de muncă, precum şi a persoanelor în vârstă apte de muncă, care pot fi sau sunt ocupate într-o ramură a economiei naţionale”.

Resursele umane constituie elementul creator, activ si coordonator al activităţii din cadrul organizaţiilor, ele influenţând decisiv eficacitatea utilizării resurselor materiale, financiare şi informaţionale. De asemenea, acestea reprezintă un potenţial unic, special, greu de imitat şi schimbat care trebuie înţeles, motivat şi pregătit în vederea atingerii obiectivelor organizaţiei. Resursele umane pot fi descrise ca fiind sursa capitalului uman utilizat şi controlat de o organizaţie pe baza unor relaţii directe de angajare.

Particularităţile resurselor umane, precum şi complexitatea acestora, pun probleme deosebite managerilor de la toate nivelurile organizatorice, astfel încât gestiunea acestora constituie o latură importantă a activităţii de management, calitatea şi eficienţa modului în care se desfăşoară fiind definitorii în obţinerea succesului activităţilor organizaţiei.

Rolul primordial al resurselor umane la scara întregii societăţi se regăseşte, evident şi la nivelul firmei, fapt recunoscut şi argumentat de nu¬meroşi oameni de ştiinţă din diferite ţări. Principalele elemente care o de¬monstrează sunt următoarele:

• Forţa de muncă este singura creatoare de valoare de întrebuin¬ţare. Firma reprezintă principalul element al sistemului socio-economic a cărei funcţionare se datorează, în cea mai mare parte, resurselor umane;

• Resursa umană este singura în măsură să creeze, nu numai sub aspect economic, ci şi sub aspect spiritual, ştiinţific. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organiza¬torice noi, este apanajul exclusiv al omului;

• Eficacitatea utilizării resurselor materiale şi informaţionale depinde într-o măsură hotărâtoare de resursele umane;

• Cel care conduce grupul, conducătorul trebuie să:

- organizeze activitatea personalului în grup;

- asigure integrarea grupului în mediu;

- asigure integrarea fiecărui membru în grup;

- realizeze controlul grupului.

• Membrii grupului trebuie să se ajute între ei;

• Fiecare membru al grupului trebuie să înţeleagă grupul ca un întreg, cu caracteristicile lui;

• Fiecare trebuie să dea o şansă fiecăruia şi, în acelaşi timp grupului;

• Membrii grupului să participe activ la realizarea obiectivului comun.