Sisteme de Transport în Turism - IAHT

Introducere

Iahtul este o navă de agrement sau sportivă, prevăzută cu motor şi/sau cu vele.

Denumirea de iaht se dă navelor care au o anumită lungime, de obicei între 10-15 m, ambarcaţiunile sub 7 m fiind numite bărci. Iahturile sunt prevăzute cu mai multe cabine. Cele care au lungimea peste 15 m (50 de picioare) sunt numite “mega-iahturi” sau “super-iahturi”. În cazurile iahturilor maxi sau mega, indiferent dacă au sau nu motor, confortul joacă un rol important, lungimea iahtului trebuind să fie de minimum 21 de m, şi cu un echipaj format din cel puţin două persoane (căpitan şi stewart).

Primele iahturi au fost construite în secolul XVII în Olanda, fiind destinate ca şi cadouri între casele regale. Din punct de vedere al formei, iahturile au păstrat caracterul punţii iahturilor olandeze. La sfârşitul secolului XIX, s-a intensificat producţia iahturilor pentru călătorii de agrement pe mare şi pentru participare la regate.

Invenţia navigaţiei este preistorică, şi cursele bărcilor de navigaţie se crede că au început în Ţarile de Jos undeva, în secolul al 17-lea. Curând, în Anglia, au început să se construiască iahturi pentru competiţii.

În 1851, o provocare la un iaht american Racing Club din New York a dus la crearea Cupei Americii, regată a clubului New York Yacht Club care a câştigat până în 1983, când au pierdut în cele din urma în faţa lui Perth Royal Yacht Club din Australia, care a intrat în concurs. Între timp, cursele de iahturi au continuat să evolueze, odată cu dezvoltarea claselor recunoscute de iahturi de curse, de la vase mici de promenade până la iahturi maxi uriaşe.

Deşi există multe tipuri diferite de nave de curse, ele pot fi separate, în general, în iahturi mari, care sunt mai mari şi conţin facilităţi pentru călătorii prelungite, şi mici ambarcaţiuni portuare de curse, cum ar fi vase de promenade şi skiffs. Ambarcaţiunile mai mici, în general, nu sunt denumite iahturi, deşi toate ambarcaţiunile de agrement (spre deosebire de navele comerciale sau militare) sunt iahturi. În zilele noastre, cursele de iahturi sunt sporturi comune practicate în lumi dezvoltate, în special în cazul în care condiţiile de vânt sunt favorabile şi accesibile la apă. Cele mai multe yachting-uri se conduc în apă sărată, dar ambarcaţiunile mai mici pot fi - şi sunt – “alergate” pe lacuri şi chiar mari râuri.

Tot ca o diferenţă majoră, iahturile se împart în două clase: iahturi cu pânze sau vele şi iahturi motorizate. Abia dupa apariţia şi ascensiunea bărcilor cu abur, vasele cu pânze au început să fie vazute ca obiecte de lux. Totuşi, de când nivelul luxului la bordul iahturilor mai mari a urmat o creştere continuă, folosirea termenului iaht care să descrie orice vas cu pânze s-a diminuat şi se limitează mai mult la iahturile de competiţii şi cele pentru agrement. La fabricarea iahturilor se foloseste o varietate mare de materiale. Până în anii ’50, aproape toate erau produse din lemn sau oţel pentru iahturile mai mari. Deşi şi astăzi multe carene sunt din lemn, cele mai utilizate materiale de construcţie sunt fibra de sticlă, urmată de aluminiu, oţel, fibra de carbon şi ciment ramforsat (folosit mai rar din cauza dificultăţilor privind asigurarea iahtului). Deşi lemnul nu mai este la fel de folosit acesta este încă în mare parte folosit de pasionaţii care işi construiesc propriile iahturi.

Şalupele mici sunt conduse pe ape adăpostite cu echipaje formate din maxim 3 persoane. Aranjamentul uzual pentru bărcile de curse este goeleta, o barcă cu un singur catarg. Unele vase de promenade au doar o velă triunghiulară, dar majoritatea au două configuraţii ca şi goeleta. Cele mai multe curse se desfăşoară între nave cu design identic ( "un design" de curse). În aceste curse, cu echipament identic marinarii care ştiu să profite de condiţiile ambientale câştigă. Desenele şi modelele şalupelor variază de la ambarcaţiunile mici, stabile, şi lente pentru marinarii novici la uşoare, de mare viteză şi modele care sunt foarte greu de manevrat chiar şi pentru echipajele cu experienţă.

Navigaţia are reputaţia de a fi un sport spectator plictisitor, dar cursele de luntre pot fi foarte interesante, mai ales în condiţii imprevizibile, ca cele în cazul în care echipajele luptă pentru păstrarea bărcilor în poziţie verticală. Diverse multi-clase de curse sunt chiar mai rapide. Numeroase şalupe cu un sigur design au concurat la Jocurile Olimpice de vară. Marile iahturi concurează în golfuri, dar cele mai prestigioase concurează pe distanţe lungi pe ocean. Vremea nefavorabilă duce deseori la un test considerabil al echipamentului şi al puterii iahtului, şi din când în când bărcile şi marinarii se pierd pe mare. Cele mai lungi astfel de evenimete sunt “cursele în jurul lumii” şi care pot dura luni de zile până la terminarea lor, iar cele mai cunoscute astfel de concursuri sunt cursa Fastnet în Regatul Unit şi cursa dintre Sydney şi Hobart Yacht Race care se desfaşoară de-a lungul coastei de est a Australiei.