Turism - Cazinouri

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).

Privit din perspectiva celui care plăteşte, turismul poate fi agrement şi plăcere, lucru valabil chiar şi în cazul turismului care intersectează sfera publică (turismul de eveniment şi de conferinţe) sau cel cu scop lucrativ. Privit din perspectiva celui care încasează banii, turismul este o activitate economică, supusă rigorilor acesteia: satisfacerea cerinţelor consumatorului şi obţinerea profitului.

Tipurile de turism se diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin aceasta, atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.

Într-o staţiune turistică, cazinoul acolo unde există - constituie locul cel mai animat. Amplasate în staţiuni sau în mari oraşe, unele cazinouri funcţionează în cadrul hotelurilor sau în legătură cu acestea. Este şi cazul cazinourilor de la hotelurile Continental şi Intercontinental Bucureşti, precum şi a celui din cadrul World Trade Center Bucureşti. Marile hoteluri din Las Vegas, cele mai mari din lume, sunt hoteluri cu cazino. Motivul şederii în asemenea hoteluri este reprezentat tocmai de jocurile de cazino. La nivelul Uniunii Europene, piaţa jocurilor de noroc înregistrează o cifră de afaceri anuală de peste 50 miliarde ECU, devansând importante sectoare industriale.

CAPITOLUL I

LOCUL ŞI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti, geografi, psihologi si sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitului secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit în variante dintre cele mai felurite: ‘arta de a călători pentru propria plăcere’ (M. Peyromarre Debord); ‘activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute’ (Jan Medecin); ”fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturii ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi al perfecţionării mijloacelor de transpor”’ (Guy Freuler).

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic- natural antropic - diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt:

- turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau climaterica sau având alte motivaţii terapeutice;

- turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarnă;

- turismul de cură balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termale şi minerale, nămoluri, aer ionizat);

- turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţii umane;