Turism durabil în zona montană

I. Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze necesitatea şi actualitatea turismului durabil, să prezinte formele şi caracteristicile acestuia.

Turismul se numără printre acele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor al XX-lea şi al XXI-lea, tendinţele ilustrând continuarea acestei evoluţii. Creşterea sa generează numeroase efecte, în general pozitive, asupra economiei şi societăţii, dar şi negative, în special asupra mediului natural, reclamând o viziune durabilă asupra dinamicii acestuia ca necesitate a protejării bogăţiilor naturale, sociale şi culturale şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi comunităţilor locale.

Turismul este una dintre cele mai importante industrii ale lumii şi de aceea el trebuie să îşi asume responsabilitatea de leader în dezvoltarea durabilă. Din fericire, profitabilitatea şi longevitatea turismului depind de” autenticitatea” de un „mediu curat”, şi de condiţii sigure la locul de destinaţie turistică, toate fiind componente ale durabilităţii. Industria turistică este cea care trebuie să aibă cea mai mare implicare în acţiunile de protejare a mediului, deoarece elementele componente ale acestuia din urmă reprezintă factorii esenţiali care motivează deplasarea turiştilor dinspre bazinele cererii spre cele ale ofertei.

Evoluţia contemporană a economiei mondiale, schimbările intervenite în realităţile vieţii sociale au impus dezvoltarea durabilă ca viziune a progresului ce integrează nevoile imediate şi pe termen lung, globale şi locale şi are în vedere cerinţele sociale, economice, şi ambientale ca elemente inseparabile şi interdependente ale evoluţiei umane.

Dezvoltarea durabilă promovează ideea echilibrului între creşterea economică, echitatea socială, utilizarea raţională a resurselor şi conservarea mediului înconjurător. Elementul cheie al dezvoltării durabile îl reprezintă reconcilierea între dinamica economico-socială şi calitatea mediului şi ca urmare promovarea unui proces integrat de elaborare şi luare a deciziilor, la nivel global, regional, sau local.

Promovarea unui turism durabil este determinată de schimbările majore în modelele de creştere economică prin orientarea spre tipurile intensive, prin deplsarea accentului spre ramurile consumatoare de resurese materiale neregenerabile, spre globalizare şi integrare. Cererea pentru practici turistice durabile şi responsabile faţă de mediu s-a intensificat începând cu anii 1980 pe baza unor procese interrelaţionate care s-au manifestat pe termen lung, în societăţile ocidentale. Conceptul de durabilitate a fost preluat de turism din ideologia dezvoltării durabile ce a urmat publicării Raportului Comisiei „Brundtland” din 1987.

Cea mai uzuală definiţie a dezvoltării durabile rămâne cea elaborată în raportul Comisiei Mondiale a Mediului şi Dezvoltării din anul 1987, respectiv „procesul care satisface nevoile generaţiilor actuale fără a prejudicia interesele generaţiilor viitoare” . În esenţă dezvoltarea durabilă înseamnă asigurarea unei vieţi mai bune pentru toţi oamenii, într-un mod viabil atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. În acest context ,dezvoltarea durabilă este bazată pe principiile administrării înţelepte a resurselor mondiale, pe echitatea acestor resurse şi a modului distribuirii beneficiilor obţinute. Conceptul a evoluat încă de la definiţia din 1987, în mod notabil prin Agenda 21, plan de acţiune care a emers din Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare (Rio 1992) şi planul de implementare a Summitului Dezvoltării Durabile (Johannesburg, 2002).

I.1. Concepte moderne privind turismul durabil

Conceptele moderne privind ariile protejate şi parcurile naţionale datează din 1872 când anumite terenuri au fost excluse în mod deliberat de la dezvoltări urbane şi rurale în timpul colonizării Statelor Unite de către europeni. Aceste concepte sunt astăzi folosite în cele peste 30000 de arii protejate din lume. Cu o sută de ani mai târziu au apărut conceptele de durabilitate şi dezvoltare durabilă. Originile acestora se trag de la faimosul Brundtland report din 1987 al comisiei mondiale pentru mediu şi dezvoltare(WCED, 1987) raportul Brundtland a pus în evidenţă patru principii cruciale pentru conceptul de

durabilitate:

• Ideea de planificare holistică, planificarea încrucişată între sectoare şi elaborarea de strategii

• Importanţa păstrării principalelor procese ecologice

• Nevoia de a păstra atât moştenirea umană valoroasă cât şi biodiversitatea.

• Recunoaşterea faptului că dezvoltările zonale ar trebui să se producă în aşa fel încât să nu se ajungă la epuizarea resurselor pe termen lung .

Cuvintele cheie sunt echilibru şi gândire - este vorba de prevederea eventualelor consecinţe înainte de a acţiona precipitat. Adiţional, raportul Brundtland face şi introducerea la dezbaterea temei echităţii - echitatea între generaţii şi echitate internaţională –o mai mare convergenţă între naţiunile bogate şi sărace pentru a păstra sistemul global stabil.

Turismul poate avea un impact fizic puternic asupra locurilor vizitate: păduri şi ferme

distruse pentru a face loc construcţiilor de aeroporturi şi drumuri, hoteluri şi terenuri de golf - adesea în zone extrem de pitoreşti. Impactul fizic poate fi complex şi extins-schimbarea profilului plajelor poate cauza înnămoliri sau eroziuni în alte părţi, pârtiile de schi pot provoca alunecări de teren sau potenţiale dezastre majore. Zone foarte intens vizitate pot suferi eroziuni din cauza numărului mare de vizitatori-eroziunea montană din zona Alpilor, din Parcurile Naţionale din Statele Unite şi Himalaya sunt exemple clasice.