Turism - La Casa Bolta Rece

Capitolul 1

"Bolta Rece", un simbol al Iaşului

Imaginea Iaşului trăieşte în mintea celor care îl vizitează prin monumentele sale vechi: Trei Ierarhi, Golia, Cetăţuia, Galata, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, Clădirea Universităţii Vechi, Palatul Roznovanu, Palatul Culturii, Muzeul Unirii (ultima resedinţă a lui Cuza Vodă în capitala Moldovei), Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, Casa Pogor; prin Hotelul Traian construit după planurile celebrului arhitect Eiffel în urmă cu peste un secol.

Dintre toate aceste nume reprezentative pentru harta arhitecturală, istorică şi turistică a Iaşului - se distinge firma ctitorită în urmă cu mai bine de două secole de familia Amira: Bolta Rece.

CASA BOLTA RECE- date de contact:

Adresa: Str.Rece, nr.10, Iaşi, România

Telefon: +40 -232-212 255

Web: www.casaboltarece.ro

Orar: L-D: 08.00 - 24.00.

Profilul unităţii: cramă, restaurant

Crama este unitatea de alimentaţie publică cu specific naţional şi local , a cărei construcţie, amplasare şi dotare aminteşte de cramele sau pivniţele în care se fac sau se păstrează vinurile; acestea sunt amplasate de obicei în subsolul sau demisolul clădirilor; mobilierul, vesela, inventarul textil reprezintă specificul unităţii, taraful de lăutari prezintă un repertoriu adecvat acestui tip de unitate; se oferă preparate cu specific(la gratar, la proţap, la frigare), servite în veselă adecavată (ceramică, lut ars, porţelan sau talere de lemn).

Specific: bucate moldoveneşti

Vechi şi recunoscut local de musafirie, Bolta Rece evocă un aspect sugestiv din viaţa Iaşului.

Locanţa a fost construită în stil specific moldovenesc, ca o casă cu prispă, în jurul unei mari bucătării, salonul, iar în subsol au fost zidite în piatră hrube cu firide, de unde lumina opaiţelor se răsfrânge asupra vaselor de stejar care adăpostesc vinuri de Cotnari sau Uricari.

Pentru distanţele parcurse, pe tot cuprinsul pendularilor, hanul a devenit localul popasurilor.

În acest loc a stat meditativ Mihai Eminescu, în faţa cănii sale cu vin? Oare tot aici cei doi prieteni nedesparţiţi, Eminescu şi Creangă, să fi poposit la discuţiile lor prelungite?!...

Dezbaterile boltagiilor să fi fost tot lângă această fereastră prin care pătrunde lumina soarelui, dar şi a amintirilor?!...

“În Condica de Prezenţă a fost trecută viaţa acestei crâşme vestite, ridicată la rangul de nobleţă de junimiştii boltangii. Dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti, şi ar fi fost păcat să nu se cunoască aspectele intime, creaţiunile spontane, improvizaţiile şi vorbele de duh a unor oameni care găseau astfel în timpul liber o desfătare intelectuală de superioară calitate.”

Ca o dovadă la această locanţă, „Universitas Vinorum”, trona umorul, mai amintim că în noiembrie 1899, a văzut lumina tiparului revista „Bolta Rece umoristică”, care din motive financiare nu s-a putut menţine decât doar în cinci numere; datorită acestui fapt -, prin deţinerea unei reviste satirice, Bolta Rece este unică în ţară.

Prestigioase nume ale artei şi literaturii noastre au fost prezente la Primul Festival de poezie „Mihai Eminescu” din octombrie 1968, încheiat cu o seară de epigrame la Bolta Rece.

Reţinem printre participanţi în ambianţa Boltei Reci, pe Victor Eftimiu, Zaharia Stancu, Ştefan Augustin Doinaş, Traian Iancu, Dumitru Radu Popescu, George Lesnea, Constantin Ciopraga, Alexandru Husar, Alexandru Pascu, Ion Arhip,etc..

Muzica este asigurată de taraful condus de violonistul Marius Borcoi ( în fiecare seară începând cu ora 20:00).

“Localul azi ca-n vremuri de-altădat’!

Ne rostuieşte în lumină paşii

Iar vinul în butoaie ferecat

Ne-aşteaptă la băut să fim noi naşii!"

Apariţia locanţei

Numele Bolta Rece a devenit un simbol şi un loc de referinţă pentru orice ieşean, indiferent de etate şi profesie şi chiar de faptul că omagiază sau nu memoria lui Bachus.

Localul se găseşte pe marginea sud-estică a renumitului deal al Copoului, pe strada care nu întâmplător se numeşte Rece, întrucât aici se cunosc din vechime întinse şi ramificate pivniţe care se întretaie între ele şi mai mult, unele se află pe nivele mai adânci sau mai puţin adânci, ca nişte adevărate etaje subterane...