Turism și dezvoltare durabilă a peisajului etnografic

1. Introducere

Spaţiul rural românesc a păstrat, în ciuda vicisitudinilor vremii, tradiţiile culturale, datinile străbune şi ospitalitatea specifică României, fiind printre puţinele din Europa în care se mai păstrează încă, aproape nealterate în anumite zone, valenţele tradiţionale spirituale, viaţa economică şi mediul înconjurător..

Lucrările întocmite cu grijă şi documentate au surprins aspecte importante cu rol istoric şi etnografic asupra Vaii Teleajenului. Numeroşi autori, cercetători au fost atraşi de tradiţiile, arhitectura caselor ţărăneşti, ocupaţiile meşteşugăreşti între care amintim: Alexandru Vlahuţă, Alexandru Barbu, Eugen Simion, Nicolae Iorga, Ion Georgiu, Baciu Gheorghe, geografi: G. Vâlsan, V. Tufescu (în lucrarea „Subcarpatii şi Depresiunile marginale ale Transilvaniei”), Emm. De Martonne („La Valachie”), istorici: Constantin C.Giurescu, I. Nestor, Ioan Moruzi, cronicari: Grigore Ureche, Miron Costin. În 1892 , oraşul Valeni de Munte era prezentat astfel: „ Călătorind prin urbea Vălenilor, voiajorul are să parcurgă prin cele mai desfătătoare locuri, aşa că, oriunde îşi va întoarce privirea, va întâlni poziţiuni încântătoare şi pline de peisaje”.

3. Metodologia

Pentru realizarea lucrării de faţa s-au utilizat ca şi metode de cercetare observaţia la faţa locului, studierea materialelor şi datelor istorice furnizate de direcţiile specializate, statistici aplicate in mamagementul turistic. Graficele au fost intocmite pentru a scoate in evidenta anumite date si pentru a facilita interpretarea lor.

Continuând tradiţia de înregistrare a culturii populare cu ajutorul chestionarelor, metodă folosită cu peste un secol în urmă şi de sistematizare a răspunsurilor primite pentru a fi publicate topologic, în anul 2001 colectivul de etnografi din Institutul de Etnografie şi folclor „Constantin Brăiloiu” a luat iniţiativa editării corpusului de Documente Etnografice Româneşti(DER). Conform acestui ambiţios proiect, informaţiile de teren obţinute la cele 1200 de întrebări ale Chestionarului Atlasului Etnografic Român (AER) urmau să fie clasificate pe tipuri şi subtipuri în cinci serii tematice (Habitat; Ocupaţii; Tehnică populară, Alimentaţie; Artă populară; Port; Sărbători şi obiceiuri).

Volumul V din seria Sărbători şi Obiceiuri a corpusului, care adună mii de informaţii primite de la 862 de subiecţi din 147 de sate din Dobrogea şi Muntenia, completează cu elemente inedite sărbătorile, obiceiurile, actele rituale, practicile magice şi reprezentările mitice româneşti cunoscute. Răspunsurile sunt riguros localizate pe sate, între care Măneciu Ungureni, Drajna de Sus, Starchiojd. Pentru aceste sate amintim culegătorii de informaţii şi calitatea deţinută la data culegerii : Vasile Vetişanu, Paul Simionescu, Paul Drogeanu - cercetători ştiinţifici, Institutul de Cerecetari Etnologice şi Dialectologice, Sanda Larionescu, muzeograf, Muzeul Satului.

Tabel nr 1

Interlocutori care au răspuns chestionarelor create de colectivul de etnografi din Institutul de Etnografie si Folclor „Constantin Brăiloiu”

Numele satului Interlocutori

Drajna de Sus, com. Drajna Ionescu Varvara, n. 1920, o clasă, agricultor

Ungureanu Ilie, n.1912, 4 clase, agricultor

Ionescu Dumitru, n. 1919, 4 clase, agricultor

Măneciu Ungureni, com. Maneciu Chiciureanu Filofteia, n.1902, 2 clase, agricultor

Gogan Maria, n. 1912, 4 clase, casnică

Niţoiu Ioan, n. 1918, 5 clase, agricultor

Starchiojd Ardeleanu Dumitru, n.1903, analfabet, agricultor

Bogatu Vasile, n. 1898, 3 clase, petrolist

Diaconu Lică, n. 1913, 4 clase, agricultor

Ipoteza cercetarii

Satul românesc, prin specificul etnocultural şi etnografic, prin originalitate şi bogăţia resurselor proprii spaţiului geografic aferent, poate să se constituie ca un produs turistic inedit, care să satisfacă o gamă largă de motivaţii în turismul organizat şi pe cont propriu, intern şi internaţional. Arhitectura tradiţională a caselor de pe Valea Teleajenului: Măneciu, Starchiojd, Drajna, Ceraşu, tradiţiile meşteşugăreşti, ocupaţiile tradiţionale: păstoritul, drumul fructelor, precum şi ţuică de Izvoarele sunt doar anumite partcularitati, care prin detaliere se leagă de înţelegerea artei populare româneşti şi de necesitatea de valorificare a ei în plan turistic.

Aceste aşezări cu rol etnografic ar trebui să fie incluse în număr sporit în circuitele turistice, evident , având la bază o puternică promovare turistică, incitând turistul la studiu de cercetare a obiceiurilor străvechi a localnicilor de pe Valea Teleajenului, desluşind totodată identitatea individuală de apartenenţa la poporul român.

Rezultate

Punctul principal de concentrare de pe Valea Teleajenului, il reprezinta orasul Valenii de Munte, atestat documentar ca „târg al săcuienilor” și vamă în secolul al XV-lea, într-o poruncă a lui Dan al II-lea de la 1431. Factorii materiali prielnici de pe Valea Teleajenului au făcut ca omul să fie atras în zonă încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice sau și lucrările întâmplătoare au scos la iveală urme din vechime începând cu paleoliticul mijlociu și continuând cu etapele succesive, mezoliticul și neoliticul.

Vălenii de Munte a fost reședința lui Nicolae Iorga, aici găsindu-se în prezent Casa Memorială care poate fi vizitată. În renumitul oras, unde marele savant român Nicolae Iorga îşi ţinea celebrele sale cursuri la Universitatea de vară, turistul găseşte un interesant aşezământ etnografic — Muzeul etnografic al Văii Teleajenului, întregul patrimoniu al muzeului cuprinde obiecte etnografice specifice culturii tradiţionale a populaţiei din zona Teleajenului, din care notăm inventarul de obiecte şi unelte ale unei stâne, lăzi de zestre bogat ornamentate, variate ţesături de interior şi vechi scoarţe româneşti, piese de costum popular caracteristic acestei zone.