Turismul în Județul Maramureș

CAPITOLUL I

JUDETUL MARAMURES – PREZENTARE GENERALA

Judeţul Maramureş este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Ţării Maramureşului a intrat în componenţa României În perioada interbelică Judeţul Maramureş (interbelic) cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munţii Gutâi, a actualului judeţ, iar reşedinţa a fost oraşul Sighet. Judeţul avea în 1930 o populaţie de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ş.a. Celelate părţi care compun acum Judeţul Maramureş, inclusiv oraşul Baia Mare, a făcut parte din judeţul Satu-Mare (interbelic).

După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale judeţului au fost modificate pentru a cuprinde Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului şi o parte din Ţara Codrului, rezultând actualul judeţ Maramureş.

In present Maramureş este un judeţ în regiunea Transilvania, fiind cea mai Nordica zona din România. Din punct de vedere al culturii tradiţionale, actualul judeţ este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului (jumătatea de nord-est a Maramureşului Istoric) şi Ţara Codrului (partea de sud-vest), la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare. La nord se află Ucraina, după graniţa naturală formată de râul Tisa. La est se află judeţul Suceava, la sud - sud-vest judeţul Bistriţa-Năsăud, iar la sud – Cluj. Distanţa dintre punctele extreme vest şi est ale judeţului este de 160 km, iar dintre cele de nord si sud este de 60 km, ceea ce conferă Maramureşului o formă alungită în direcţie longitudinală. În limitele geografice judeţul Maramureş are o suprafaţă de 630436 ha (2,6% din suprafaţa României).

În 2009, sunt 511.946 de locuitori, dintre care 52.5% trăiau în mediul urban şi 46.5% în zone rurale, iar densitatea este de 81 loc./km². Ca suprafata judetul maramures ocupa locul 16 in tara, aceasta fiind de 6.304 km² Capitala ţinutului este Baia Mare, având 137,318 de locuitori, iar alte municipii sunt: Sighetu Marmaţiei, Târgu Lăpuş şi Cavnic, iar alte oraşe sunt Seini, Baia Sprie, Borşa şi Vişeul de Sus.

Din punct de vedere climatic Maramuresul este socotit ca una dintre cele mai ploioase regiuni ale Tarii (aproape 1200 mm precipitatiuni anual). Temperatura lunii celei mai calde este sub 18°, iar a celei mai reci e cuprinsa între –3 si –7°. Iarna de altfel e mai lunga cu cel putin 1 luna decât în Sud si foarte bogata în zapada.

Judetul Maramures are un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic, astfel zona montană aparţinând Carpaţilor Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podişuri şi piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa judeţului. Principalele unităţi montane sunt: Munţii Rodnei (cei mai înalţi), Munţii Maramureşului şi lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-Ţibleş.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vişeu, Iza, Lăpuş şi Someş.

Vegetaţia şi fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munţilor Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcţie de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniş de cocoşul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoşul de munte, ursul brun, cerbul carpatin şi altele. Inrâurile de munte, Tisa, Vişeu, Ruscova şi Vaser, alături de păstrav şi lipan trăieşte cea mai valoroasa specie de salmonide, lostriţa.

Graiul maramureşean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbeşte în Maramureşul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza.

În judeţul Maramureş se mai vorbeşte subgraiul chioărean, lăpuşean şi codrenesc în regiunile respective. Acestea fac parte din Graiul Ardelenesc, doar cu oarecare influenţe din partea celui maramureşan.

CAPITOLUL II

RESURSELE TURISTICE IN JUDETUL MARAMURES

2.1 Resursele turistice naturale

Munţii Maramureşului

Se întind între garniţa de N a ţării, pârâul Cârlibaba (afluent al Bistriţei Aurii) la V şi până la râul Vişeu, ocupând o suprafaţă de 1500km². Sunt puternic fragmentaţi de afluienţii Vişeului.

În relieful lor se disting două trepte: una mai înaltă, munţii propriu-zişi şi alta mai joasă, cu altitudini între 900-1300m, unii, care pătrund spre V, ca doi pinteni: la N de Valea Vaserului se afla culmea La Comanda (1121 m), Munceul Maximu(1220 m), iar la S de Vaser se întind Munceii Novăţului(1208 m).

Pe marginea de V a Munţiilor Maramureşului sunt prinse bazinele depresionare Ruscova-Poienile Sub Munte, Borşa, în locul unor golfuri.

Treapta înaltă a acestor munţi se divizează în mai multe masive,culmi alungite, Pop Ivan (1937m), Farcău (1956m), Mihailec (1918m), Pietrosul Bardăului (1850m), Toroioaga-Jupania (1930m), Cearcănu-Prislop (1847m), Zâmbroslaviile (1603m). Masivele Pop Ivan, Mihailec, Farcău, Pietrosul Bardăului, fiind mai multe au fost afectate de glaciunea de tip pirenian(cercuri simple, cuiburi cu dimensiuni mici, care uneori adăpostesc câteva lăculeţe). Tot pe aceste masive înalte se disting suprafeţele de eroziune: Batrâna (1700-1600m) şi Mestecănişi (cca. 1200 m). În proporţie de 97%, aceşti munţi sunt acoperiţi de păduri şi pajişti naturale.

Depresiunea Maramureşului

Se prezintă ca un amfiteatru natural,înconjurat de brâul de munţi deja prezentat. Pe teritoriul acestei depresiuni intramontane se disting două unităţi: dealuri şi culoare de văi (cu sectoare înguste ce alternează cu sectoare largi, unde se deschid mici bazine). Deoarece dealurile ocupă cele mai mari suprafeţe, Maramureşul este o depresiune tipică deluroasă-colinară.