Turismul, turiștii și Uniunea Europeană

Turismul reprezintă călătoriile de plăcere, pentru recreere. Aceasta a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăiește sau muncește, de la călătorii de o zi până la vacanțe în străinătate.Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX și XXI.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de a voiaja în Europa, în general, și în Franța, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement.

În majoritatea țărilor Uniunii Europene, companiile mari au redus comisionul plătit agențiilor de turism de la 1 % la 0 %. În aceste condiții, agențiile de turism percep de la cumpărătorii de bilete de avion taxe de rezervare sau taxe de tranzacție. Această practică funcționează și este agreată atât de către agenții, cât și de către companiile care propun și alte soluții (de exemplu, Spania propune al „5-lea cupon”).

Turismul a fost, în timp, obiectul a numeroase studii, mulți autori încercând să-l definească. În 1905, R. Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”. Profesorul elvețian W. Hunziker a elaborat în 1940 o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”. Dicționarul Enciclopedic Român propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”

Lucrarea de față prezintă

CAPITOLUL I POLITICI COMUNITARE ÎN DOMENIUL TURISMULUI

Instituțiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă și contribuie cu 5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potențial de creștere în viitor. Cu toate că este considerat un sector de o importanță vitală, nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism ca ramură de activitate". În 1992, turismul a fost menționat, pentru prima oară în Tratatul de la Maastrichtcare, a prevăzut în premieră măsuri în domeniul turismului (articolul 3T) în lista deactivități care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuși acest tratat nu acorda oimportanță particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică pentru măsurile Comunitare în turism. De asemenea, în noul proiect al Constituției Europene (care nu a fost susținut de locuitorii Franței și Olandei în 2005) turismul nu a fost inclus. La nivelul Comisiei Europene există totuși un organism specializat pentru turism- Direcția Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerț și Turism, e- business și IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DGEnterprise). Direcția Turism (engl. Tourism Unit) își desfășoară activitatea în strânsăcooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanțe în statelemembre, ca și alte instituții europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniștri,Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor.

Turismul, ca activitate economica poate cauza pagube mari ariilor protejate, in special daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel incat ariile naturale frumoase devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi si chiar sport.

In cateva arii protejate exista pur si simplu atat de multi vizitatori in anumite parti, sau la anumite momente incat natura - si calitatea experientei vizitatorilor - sufera. in altele, vizitatorii pot patrunde in cele mai indepartate zone. Facilitatile turistice intra deseori in conflict cu telurile de conservare si strica peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilitati sunt deosebit de puternice in fostul bloc al tarilor est-europene, iar in cateva arii protejate, turismul pur si simplu nu are loc.

Dar, daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forta foarte pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale. Turismul va fi binevenit in sau langa ariile protejate daca respecta caracterul special al ariei - cum ar fi: turismul bazat pe aprecierea naturii, turismul cultural si educational, sau activitatea grupurilor mici, linistite - si daca pagubele si poluarea sunt minime. Turismul poate ajuta la justificarea infiintarii ariilor protejate in regiunile marginale, si poate duce la o inviorare a comunitatilor locale din punct de vedere economic si a culturilor traditionale. Tehnicile de administrare a vizitatorilor in medii sensibile nu sunt in general bine cunoscute. Desi ele costa deseori timp si bani, venitul pe care il genereaza poate ajuta la acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legata de industria manufacturiera si de locurile de munca alternative la ferme pentru a produce elementele pentru o economie rurala durabila.

Așadar, prin turism se înțelege, în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ, și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.

Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul European care asigura cooperarea sectorului public și privat la nivel comunitar. În 2004acesta a fost organizat în Ungaria, iar în 2005 în Malta. De asemenea trebuie spus că nu există o linie bugetară special constituită pentru turism. Totuși turismul beneficiază de fonduri alocate prin intermediul diferitelor programe de finanțare, iar Fondurile Structurale sunt cele mai mari surse financiare decare beneficiază.În perioada 1994-1997 contribuția Fondurilor Structurale la proiecteledin turism a fost de 7,3 miliarde de ECU.

CAPITOLUL II - UNIUNEA EUROPEANA SI TURISMUL

Uniunea Europeană acordă importanța cuvenită turismului, care contribuie substanțial la atingerea obiectivelor sale economice și sociale. Încasările în 2004 au fost de 262,3 mld. Euro, cu 2,3 % mai mult decât în 2003, truismul producând în mod direct 5 % și indirect 10 % din PIB91. Numărul de locuri de muncă ce au fost create au fost de 6,8 milioane angajați permanenți și peste 2 milioane sezonieri. Oportunitățile pe care le oferă regiunilor mai puțin dezvoltate de a progresa economic, contribuțiile la protejarea mediului înconjurător, la consolidarea identității și viziunii europene, justifică interesul Uniunii Europene și al fiecărui stat membru pentru dezvoltarea industriei turistice.

2.1. PREOCUPĂRI ALE UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIUL TURISMULUI

Turismul, cu toate componentele sale, este astăzi cea mai dezvoltată industrie în economia europeană, cu cea mai mare rată de creștere (între 2-4,5% pe an în ceea ce privește cifra de afaceri și 1-1,5% ca oportunitate de creare a noi locuri de muncă92), afirmație bazată pe caracterul național și internațional al activității turistice și pe faptul că formează elementul constitutiv al multor politici sectoriale în cadrul UE.