Tipuri de corupție la nivelul administrației publice

Subiectul corupţiei la nivelul administraţiei publice reprezintă una dintre problemele principale cu care societatea românească se confruntă în ultimii ani. Deşi există anumite legi ce reglementează oarecum domeniul, legea ambiguă, ce nu acoperă toate contextele şi ce lasă loc de interpretări naşte anumite erori ale administraţiei publice.

Corupţia reprezintă fenomenul ce afectează cel mai grav sistemul administrativ, și este rezultatul lipsei integrităţii funcţiilor publici.

„Corupţia- fenomen care afectează în cel mai înalt grad societatea. Guvernarea lipsită de integritate prin servicii publice de proastă calitate şi nejustificat de scumpe ale căror costuri sunt suportate de bugetul public. Efectele unei guvernări defectuoase au drept cauză acte de corupţie, conexe corupţiei sau fapte de comportament corupţial rămân nesancţionate, deoarece nu au nici intenţia de a le depista, documenta, judeca şi sancţiona sau penaliza.„1

Prin corupţie putem înţelege faptul că un cetăţean se foloseşte de puterea pe care o deţine în urma funcţiei pe care o ocupă, fie ea publică sau privată pentru a obţine foloase necuvenite pentru propria persoană.

În literatura de specialitate se identifică o multitudine de modele de corupţie, fiecare reprezentat de anumite caracteristici.

„Pentru a combate corupţia sistemică şi a creşte integritatea publică, sunt necesare demersuri constante, care ar întări controlul societăţii asupra actului de guvernare.”2

Am ales să dezbat această problemă deoarece consider că nivelul corupţiei a atins cote alarmante în administraţia publică românească şi prin prezenta lucrare voi descrie corupţia de la nivelul central şi local și relația dintre cetățean și stat.

Prima etapă în rezolvarea unei probleme reprezintă conştientizarea că există o problemă. În acest mod, dacă societatea civilă şi statul al conlucra pentru abolirea corupţiei, rezultatele vor deveni semnificative.

Apariţia corupţiei este strâns legată de interrelaţionarea dintre stat şi cetăţean. Din cauza birocraţiei foarte dense cetăţeanul are tendinţa de a oferi „daruri” patrimoniale sau nepatrimoniale cu scopul de a-şi rezolva problemele.

Putem vedea astfel că existenţa corupţiei este din pricina ambelor subsisteme: societatea civilă şi administraţia publică a aceluiaş stat.

1 TIPA I. (2015), Integritatea funcţionarilor publici şi a demnitarilor în exercitarea funcţiei sau a mandatului, după caz”, Chişinău, p. 3.

2 Ibidem

4

2. Actorii corupţiei la nivel instituţional

La nivelul administraţiei publice corupţia întâlneşte doi mari actori principali. Actorii de drept public şi cei de drept privat.

Actorii de drept public reprezintă totalitatea funcţionarilor publici de execuţie, personalul contractual din intituţiile publice, demnitarii, funcţionarii publici de conducere şi înalţi funcţionari publici.

Actorii de drept privat sunt reprezentaţi de alte două subcategorii şi anume persoanele fizice si persoanele juridice.

Existenţa corupţiei la nivelul intituţiilor publice se datorează faptului că intituţiile corelează între ele dar şi cu cetăţenii, iar în acest mod se pot face anumite aranjamente.

Figura. 1. Relaţiile dintre cetăţean şi stat

Din punct de vedere al actorului privat, motivul existenţei corupţiei este alcătuit în principal din faptul că el are anumite nevoi pe care caută să le rezolve într-un mod sau altul. Din pricina birocraţiei sau prin simplul fapt că dacă în încercarea de a face anumite acţiuni în mod legal ar atrage după sine şi anumite sancţiuni sau nu ar avea anumite beneficii, actorul privat încearcă să rezolve problema prin anumite tertipuri de convingere a actorului public.