Stilul jurnalistului

Constantin Tănase s-a născut la 24 iunie 1949 în satul Nemțeni și a decedat 30 octombrie 2014 la Chișinău. Tănase a fost un lingvist, doctor în filologie, jurnalist, publicist, scriitor și lider de opinie din Republica Moldova [15]. Un merit considerabil al jurnalistului moldovean este că în 2012, a fost laureat al Premiului Național în domeniul jurnalismului. În 2001 a fondat ziarul Timpul de dimineață, devenind director și redactor-șef al publicației. ,,Jurnalistul Constantin Tănase a scris foarte mult, credea că scrisul poate schimba lumea, s-a dăruit oamenilor și s-a stins ușor, ușor ca o lumânare” [16] ,,Constantin Tănase a iubit dreptatea și a detestat minciuna. Avea inteligență morală și verticalitate, deși, mi-a spus odată, că i-a fost foarte greu să lupte și să rămână integru. A fost un om de o sensibilitate rară, suferea cumplit când cineva-l ofensa pe nedrept, chiar plângea pe bune, cu lacrimi de bărbat. A fost trădat de oameni în care a crezut. Jurnalistul susținea ideile bune, oamenii de valoare și nu promova mediocritățile” [16]. Constantin Tănase va rămâne veșnic o personalitate marcantă, deoarece acesta mereu a promovat frumosul și limba română. Jurnalistul a optat mereu pentru adevăr și verticalitate, de aceea în lunga perioadă de activitate a publicat numeroase articole care aveau ca scop trezirea conștiinței naționale. Constantin Tănase a iubit patria și limba română, astfel că acesta a declarat că: „M-am născut în LIMBA ROMÂNĂ și voi muri în LIMBA ROMÂNĂ, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt și, poate, de multe ori, i-am rănit frumusețile. Voi muri trist pentru că, și azi, această pasăre rănită este alungată din cuibul său” [17]. Constantin Tănase prin articolele sale și prin stilul individual de scriere, reușea să intre în inimile oamenilor și să se insufle încredere : ,, La momentul dat, lipsa intelectualilor de calibrul lui Constantin Tănase a adus la dezastrul în care se află R. Moldova. Din această cauză, avem partide politice aproape moarte, se distruge totul din fașă și aproape nu mai avem personalități. Într-adevăr avem tineri foarte culți, dar ei au nevoie de un Tănase sau de un Vieru care să-i sprijine la început de cale. Altfel, putem avea zeci de partide, iar instituțiile europene pot investi aici milioane, că nu ne vor ajuta la nimic” [17], a declarat Sandu Grecu, regizor, director al Teatrului ,,Satiricus I. L. Caragiale”.

Analizând imaginea autorului, vreau să spun că Constantin Tănase a fost o personalitate marcantă în Republica Moldova. Despre limbajul nonverbal, aș putea spune că jurnalistul gesticula foarte atent în momentul în care ținea un discurs. Tonalitatea vocii era joasă și moderată, astfel că insufla încredere ascultătorilor. Avea un stil de vorbire tacticos, pentru că jurnalistul încerca să potrivească cuvintele și expresiile pentru a fi cât mai explicit posibil. În momentul vorbirii, contează foarte mult intonația, pentru că anume aceasta poate sugera care sunt intențiile vorbitorului. În acest context, vreau să spun că intonația lui Constantin Tănase era potrivită contextului în care se afla jurnalistul. Imaginea autorului este caracterizată de asemenea și de stilul vestimenatar, care caracterizează persoana drept una vulgară sau elegantă, excentrică sau concentrică, violentă sau calmă, ș.a.m.d. Potrivit celor spuse, vreau să adaug că stilul vestimentar al jurnalistului Constantin Tănase a fost unul clasic, adaptat meseriei de jurnalist.

Constantin Tănase s-a manifestat intensiv în presa din Republica Moldova, și a dat dovadă de un stil individual de scriere pentru care a fost apreciat dar și criticat de persoanele vizate în articolele sale. Nu pot neglija faptul că Constantin Tănase a editat volume de publicistică precum:

- ,,Ochiul lui Esop” (2000);

- ,,Patria vuindă” (2001);

- ,,Hoții de mituri” (2004);

- ,,Blestemul de a fi” (2009);

- ,,Groapa cu lei” (2014).

Asemeni Alinei Radu, Constantin Tănase a scris editoriale prin care a vrut să comunice oamenilor despre nedreptățile ce se produc în țară. A scris pentru ziarul Timpul cca 580 de editoriale [14], dar spre analiză am selectat doar 12 editoriale:

1. Oi, Reabina kudreavaia... , 04.12.2015;

2. Cât de ,,naționaliști” sunt basarabenii?, 09.11.2015;

3. Cucurigu!!!, Piotr Kirilovici!, 22.10.2015;

4. Șansa luminoasă a unei nopți întunecoase, 27.09.2015;

5. Dodonismul, simptomul vidului patriotic la moldoveni, 07.09.2015;

6. Mârlănismul cu față europeană, 22.12.2014;

7. Moldovele din R. Moldova, 17.12.2015;

8. Al vostru führer până la moarte..., 22.09.2014;

9. Un fâs de râs!, 18.09.2014;

10. Când croitorii de istorii se cațără pe piedestale..., 31.08.2014;

11. Închideți, uăi, gura!, 20.08.2014;

12. Din coadă de câine nu faci politician european, 11.07.2014 [30].

Stilul de scriere al jurnalistului Constantin Tănase este unul diferit și care inspiră interes și credibilitate. Pentru a sublinia individualitatea și originalitatea autorului, am încercat să analizez editorialul <<Oi, reabina kudreavaia>> [27], care conține tehnici de scriere specifice autorului. Constantin Tănase a utilizat o serie de regionalisme - (,,hurta”, ,,oblojea”, ,,hudița”, ,,hrentuită”, ,,ista”, ,,gheaghea”, ,,pojarul”, ,,kiokea”, ,,cimotie”) care au ca rol sublinierea ideii că Constantin Tănase folosește limbajul popular pentru a crea o relație cu publicul. În acest articol, autorul include un arhaism - ,,patefon”, care are un sens mai profund decât cuvântul ,,fonograf”. Autorul a inclus acest cuvânt pentru a putea prezenta limbajul utilizt când acesta era copil. Constantin Tănase folosește figuri de stil, pentru a da o notă artistică editorialelor sale și pentru a le scoate în evidență. Prin urmare, jurnalistul a folosit o serie de comparații, printre care: 1) ,,voceai ei, când moale ca o aromă de gutuie”; 2) vocea ei tulburătoare ca pânzele unei corăbii”; 3) ,,voceai ei aprinsă ca o pădure cuprinsă de pojarul toamnei”; 4) ,,voceai ei ca o tăcere cu țurțuri de aur pe la margini”. Aceste comparații au rolul de a potența ideea că femeia este făcătoare de finuni, iar vocea ei, este cel mai frumos și melancolic sunet pe care l-a creat Dumnezeu. Pe lângă comparații, autorul a folosit și metafore: ,,casa văduvă și tristă”; ,,cutremurătorul lui cântec”; ,,o replică zguduitoare”, care au o semnificație deosebită pentru contextul dat, astfel că ele transmit sentimentul profund de dor, al autorului. Rusismul ,,reabina kudreavaia” îl reprezintă titlul unui cântec rusesc pe care îl cântau străbuneii noștri, dar îl constituie și titlul articolului. Acest rusism scoate în evidență faptul că strămoșii noștri nu aveau telefoane, televizoare, internet și nici măcar radio, dar măcar aveau câte un ,,patefon” în mahala, la care ascultau cântece rusești, căci doar din alea se ascultau la vremea dată. Depănând rândurile editorialului, am observat că Constantin Tănase folosește și expresii frazeologice, care aparțin limbajului popular din tinerețea străbuneilor noștri : ,,căscăm gura” - ascultăm cu atenție discuția altcuiva/ tragem cu urechea; ,,iar chișă ochii” - a plânge.