Realități ale Pieței Asigurărilor

Creştere reală cu 17,8% a capitalului social subscris la societăţile de asigurare în anul 2002 faţă de 2001. Volumul al primelor brute subscrise la nivelul record de 16.459.656 milioane lei, o majorare a cuantumului cu 39,55% în termeni reali faţă de anul precedent. Autorizarea unor societăţi de asigurări cu capital social exclusiv românesc în sumă de peste 90 miliarde lei. Grad de penetrare în premieră peste bariera psihologică de 1%, calculat ca raport între volumul primelor brute încasate şi Produsul Intern Brut.

Acestea sunt doar câteva din coordonatele pieţei asigurărilor din România pentru anul 2002, menite a da speranţă asigurătorilor într-o dezvoltare durabilă a acestei ramuri economice. Cu atât mai îmbucurător este faptul că şi datele aferente primului semestru se încadrează pe un trend crescător prognozat.

Astfel avem argumente suficiente pentru a spera într-o schimbare definitivă, modificare pentru care însă este nevoie şi de o mai bună înţelegere a fenomenului din partea potenţialilor asiguraţi. Toate tendinţele manifestate pe piaţă, cât şi înţelegerea situaţiilor existente în practică, cu care fiecare asigurat se poate întâlni pe perioada valabilităţii poliţei de asigurare, ar trebui să intereseze într-o mai mare măsură.

De ce ? Firea umană lasă ca fiecare nemulţumire legată de contractul de asigurare să alunece spre judecata cum că asigurătorul încearcă să înşele, să reducă despăgubirile, etc. Ori înmulţirea acestor judecăţi poate frâna fără o bază reală potenţialul pieţei asigurărilor. În consecinţă o mai bună viziune asupra fenomenelor din piaţa asigurărilor nu poate fi decât un imbold pentru fiecare om de a-şi proteja viaţa şi patrimoniul prin intermediul produselor de asigurare.

Evoluţia continuă a pieţei asigurărilor în România îndeamnă societăţile de asigurări la acordarea unei şi mai mari atenţii situaţiei lor financiare, fapt care le-ar permite acoperirea obligaţiilor asumate prin poliţele de asigurare încheiate. Asiguraţii sunt elementele principale ale acestei dezvoltări recente, trendul pozitiv înregistrat mai ales în ultimii ani dovedind o creştere a încrederii oamenilor în asigurare.

Pentru început vom analiza modul în care producerea unui risc asigurat aduce modificări de fond în termenii contractuali ai unei poliţe de asigurare. Prin risc asigurat se înţelege acel eveniment sau fenomen care dă naştere la obligaţia plăţii unei despăgubiri sau sume asigurate de către asigurător, celui care a suferit o pagubă sau în anumite cazuri beneficiarului poliţei de asigurare. Ca o situaţie aparte, în cazul asigurărilor de viaţă, beneficiarul încasează o sumă asigurată sau indemnizaţie, termenul despăgubire fiind specific asigurărilor generale.

Pentru o mai bună înţelegere vom lua în discuţie un contract de asigurări generale (non-viaţă).

Ca urmare a despăgubirii achitate asiguratului suma asigurată specificată iniţial în contractul de asigurare se diminuează cu exact cuantumul sumei acordate asiguratului. Din acest moment, contractul poate să continue fie pentru suma asigurată diminuată, fie pentru aceiaşi sumă asigurată în condiţiile plăţii de către asigurat a unei prime adiţionale. Această ultimă cale de urmat este cunoscută drept clauza de reîntregire a sumei asigurate.

Caz 1. Dacă asiguratul nu achită o primă adiţională el se va confrunta cu o situaţie în care o dată cu producerea unui alt risc asigurabil, o să primească o indemnizaţie de asigurare (despăgubire) inferioară. (un exemplu în finalul studiului)

Caz 2. Dacă asiguratul achită prima adiţională, condiţiile contractuale rămân nemodificate.

Primul caz constituie punctul nostru de interes în acest moment. Metodologia conform căreia se determină prima adiţională de plată are la bază principiul Prorata Temporis.

Prorata temporis

Pentru reîntregirea sumei asigurate, clientul va trebui să plătească o primă adiţională. Determinarea acesteia se face în trei paşi simpli:

Pasul I. Se determină prorata temporis ca raport între numărul de zile de la data producerii evenimentului şi până la data încheierii contractului, respectiv numărul de zile dintr-un an.

unde:

Număr zile efective = numărul de zile de la data producerii evenimentului şi până la data încheierii contractului

Pasul II. Se determină prima anuală aferentă suplimentului de primă pe care asiguratul îl doreşte.

Prima anuală supliment = Supliment sumă asigurată Cota de primă tarifară

Pasul III. Se determină prima adiţională pornind de la prima anuală şi prorata temporis corespunzătoare numărului de zile care au mai rămas până la încheierea contractului.

Prima adiţională = Prima anuală supliment Prorata temporis

Ca excepţie de la această regulă a scăderii sumei asigurate, am dori să menţionăm cea mai întâlnită asigurare de răspundere civilă în România, asigurarea de răspundere civilă auto (RCA). În cazul acestei asigurări obligatorii, indiferent de nivelul şi numărul pagubelor pe care asiguratul le produce terţilor şi pentru care răspunde pe parte civilă, asigurătorul nu poate invoca nici un motiv în acordarea unei sume mai mici decât cea efectivă cu titlu de despăgubire terţilor păgubiţi. Într-adevăr, după cum bine se ştie, în acest tip de contract nu există sumă asigurată, asigurătorul neavând date despre posibilele pagube pe care le poate produce un client asigurat.

Toate aceste neajunsuri vor fi înlăturate prin apariţia sistemului Bonus-Malus la nivelul asigurătorilor care practică asigurări RCA şi în plus crearea unui sistem informaţional de evidenţă a autoturismelor asigurate la nivelul întregii pieţe.