Descentralizarea locală și bugete locale

Descentralizarea este un transfer de prerogative sau recunoasterea unor anumitor prerogative, unor alcatuiri sociale independente cu functii de autoritate în colectivitate, colectivitaților teritoriale si organelor lor de exprimare. În contextul în care rolul si impactul bugetelor locale asupra economiei atât la nivel european cat si national sunt intr-o continua crestere, prin prisma proceselor de descentralizare tot mai intens dezbatute si aplicate, lucrarea de fata isi propune sa analizeze si sa evidentieze desfasurarea atat a bugetelor locale, cat si a descentralizarii. In lucrare sunt cuprinse notiuni teoretice referitoare la cele doua subiecte avute in dezbatere, iar partea de analiza are ca si scop urmarirea tendintelor ce au avut loc in ultimii ani.

Cuvinte cheie: bugete locale,economie,proces de descentralizare

Incadrare JEL: G28 Government Policy and Regulation

Centralismul reprezinta exercitarea de la nivel central a prerogativelor apartinand de functia pe care o indeplineste in societate administratia publica. Deoarece personalul din administratia publica centrala nu poate, el insusi, sa asigure indeplinirea sarcinilor administratiei publice in fiecare punct din teritoriul statului, sunt necesare alcatuiri sociale la nivel local care sa realizeze administratia publica. Acestea trebuie constituite astfel încat sa se asigure un minim de omogenitate in activitatea numita administratie publica in situatia in care exista o mare diversitate a administratiilor, cu aspiratii proprii atat in ceea ce privește existenta individuala cat si cea in colectivitate. In consecinta, centralismului- expresie a unitatii- ii trebuie opusa descentralizarea ca expresie a diversitatii de scopuri individuale care se profileaza pe fundalul interesului general. Descentralizarea reprezinta „transferul de competenta administrativa si financiara de la nivelul administratiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale sau catre sectorul privat.” Procesul de descentralizare trebuie sa se desfașoare în beneficiul cetateanului prin intarirea puterii și rolului admnistrației publice locale în scopul dezvoltarii economico-sociale durabile a unitatilor administrativ-teritoriale.

Bugetul local este un instrument de politica financiar-bugetara prin care statul intervine în economia de la nivelul colectivitătilor locale avand totodata impact si asupra rezultatului bugetului general consolidat.

Procesul de descentralizare presupune transferul puterii de decizie si administrare de la nivel central la nivel local, astfel incat va crea, cel putin la nivel teoretic, discrepante în ceea ce priveste gradele de dezvoltare ale regiunilor: cu cat nivelul veniturilor colectate de catre o regiune va fi mai ridicat si eficienta utilizării acestor resurse va fi mai mare cu atat mai dezvoltata va fi regiunea respectiva. Astfel, procesul de descentralizare va crea o concurența intre regiuni si, de aceea, acest proces este unul de durata si care implica o multitudine de componente de ordin politic, tehnic, administrativ si fiscal.

Referitor la caracterele descentralizării, trebuie reținute cateva aspecte. In primul rand, descentralizarea permite „gestionarea de către cei interesati” , aceasta însemnând accesul administratilor la luarea deciziilor care produc efecte asupra lor si a cadrului lor de viata in mod direct si imediat. Din acest punct de vedere, descentralizarea poate fi considerata „un cadru comod de educatie politica”, pentru ca, fiind initiati în gestionarea problemelor comunitatii lor, cetatenii vor intelege mai bine problemele politice nationale si vor putea participa mai avizati la solutionarea acestora.

In al doilea rand, descentralizarea este corolarul indispensabil democratiei pentru ca ea permite crearea colectivitatilor locale , care sunt veriga intermediara intre cetatean si stat, veriga care limiteaza eventualele tendinte totalitariste posibil a fi manifestate la nivel central, limitare care se realizeaza, evident, intr-o societate democratica.

In al treilea rand, descentralizarea este un mod mai eficient de organizare a activitatii in stat. Aceasta caracteristica rezulta din aceea ca, de multe ori, administrația publica de la nivel central nu poate aprecia corect necesitatile specifice diferitelor categorii de cetateni si prin transferul unor prerogative catre administratia publica de la nivelul comunitătilor locale se asigura o eficienta mai buna a activitatii in acest domeniu, intrucat de la nivel local se pot identifica exact si necesitatile si modalitatile de satisfacere a acestora. Ideea descentralizarii nu trebuie absolutizata pentru ca acest fapt poate duce la punerea in pericol chiar a unitatii macrocolectivitatii organizate in stat si la îngreunarea luarii deciziilor de la nivel central. Trebuie facuta o corelare atenta intre centralism si descentralizare astfel incat sa se asigure realizarea in egala masura a binelui public si a binelui individual. Descentralizarea administrativa produce efect maxim daca este corelata cu autonomia locala și daca se dezvolta ambele forme: descentralizarea teritoriala și descentralizarea prin servicii.

In Franta, procesul de descentralizare este in derulare, chiar daca se izbeste de greutatile istorice cu o impartire administrativ-teritoriala arhaica si inadaptata,dar care cunoaste o accelerare rapida de la marea reforma din 1982.