Politică monetară - instrumente, ținte intermediare și obiective

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.

Pe plan intern, rolul politicii monetare se realizeaza prin reglarea cererii de moneda de schimb si de plata. Dar reglarea respectiva nu este un scop in sine. Printr-o asemenea masura se urmaresc stabilitatea preturilor, deplina ocupare a fortei de munca, expansiunea economica etc.

Pe plan extern, politica monetara si miscarile externe de capitaluri sunt de natura dubla. Pe de o parte politica monetara poate sa caute incurajarea intrarilor sau iesirilor de capitaluri pentru reechilibrarea balantei de plati. Pe de alta parte, ea incearca sa gaseasca modalitati de a suporta presiunile valutare din exterior atunci cand miscarile de capital se deruleaza speculative. Bineinteles, se recurge la aceasta politica daca autoritatile monetare nationale nu au putere notabila de a evita astfel de presiuni.

Politica monetara are anumite obiective pe care le poate indeplini cu ajutorul unor instrumente de politica monetara. Astfel acestea pot fi definite ca niste variabile utilizate si controlate de Banca Centrala in vederea administratiei lichiditatii din economie.Ele pot fi: directe si indirecte.

Instrumentele de politica monetara directe se caracterizeaza prin faptul ca prin intermediul lor Banca Centrala exercita un control direct asupra ratelor de dobanda si asupra riscurilor de schimb sau asupra marimii creditelor si depozitelor. In schimb cele indirecte sunt utilizate de Banca Centrala pentru a influenta comportamentul institutiilor financiare actionand initial asupra propriului bilant sau asupra ratelor de dobanda la facilitatile oferite de aceasta.

In cadrul instrumentelor indirecte sunt incluse urmatoarele instrumente de politica monetara:

- Operatiuni pe piata deschisa sau de open-market

- Rezervele minime obligatorii

- Facilitatile permanente

Operatiuni de open market

Operatiunile de open market au un rol important in politica monetara a Eurosistemului, urmarind sa conduca ratele de dobanda, manevrand lichiditatea pe piata si semnaland postura pietei monetare.In functie de scopul urmarit, operatiunile de open market sunt impartite in patru categorii: operatiuni principale de refinantare, operatiuni pe termen lung de refinantare, operatiuni de reglaj fin si operatiuni structurale de refinantare.

In ceea ce priveste intrumentele folosite, tranzactiile reversibile sunt principalele intrumente ale operatiunilor de open market si pot fi folosite in toate cele patru categorii de operatiuni, stiind ca certificatele de depozit pot fi folosite pentru absorbtia operatiunilor stucturale.

In concluzie Eurosistemul are inca trei intrumente pentru conducerea operatiunilor de reglaj fin: tranzactii definitive, swap valutar si colectia de depozite cu termen fix.

Tranzactii reversibile

Tranzactiile reversibile se refera la operatiunile in care Eurosistemul cumpara si vinde active eligibile sub acorduri cu clauza de rascumparare, sau realizeaza operatiuni de credit impotriva activelor eligibile colaterale.

Tranzactiile reversibile se folosesc pentru operatiuni principale si operatiuni pe termen lung de refinantare.Eurosistemul poate folosii tranzactiile inverse pentru operatiuni structurale si de reglaj fin.

Bancile centrale ale statelor pot folosi tranzactiile reversibile fie pentru acorduri cu clauza de rascumparare(dreptul de proprietate al activului este transferat creditorului, in timp ce partile sunt de acord sa inverseze tranzactia printr-un alt transfer al activului catre debitor intr-un moment in viitor) sau ca imprumuturi colaterale(este impusa o garantie a dobanzii asupra activului, dar asumandu-si executarea obligatiei datoriei , dreptul de proprietate al activului este pastrat de catre debitor).