Reforma Sistemului Bancar din România

Reforma sistemului bancar din România

1. Introducere

Reforma bancară ca şi cea monetară constituie o parte esenţială a procesului de transformare a economie.Gerald Corrigan, preşedintele rezervei federale din New York a afirmat ca nici o altă parte a procesului de transformare nu presupune o atât de importantă rupere cu trecutul ca reforma sistemului monetar şi financiar. Chiar şi ideologia marxista afirmă ca sistemul bancar şi pieţele monetare şi de capital constituie o încarnare a răului în ordinea capitalistă a societăţii. Reforma bancară promovată de tranziţia spre o economie de piaţă prevede clasificarea unui aparat bancar pe doua trepte. În România reforma bancară a început în decembrie 1990, cand a fost introdusă o noua legislatie bancară structurată pe doua trepte. Pe prima treaptă se situiează Banca Centrală adică Banca Natională a României, iar pe treapta a doua băncile comerciale.În procesul de organizare a unui sistem bancar occidental, BNR şi-a asumat funcţiile tradiţionale ale unei bănci centrale, iar operaţiunile financiare pe care le efectuase anterior au fost transferate unei bănci comerciale noi infiinţate.În aprilie 1991, Parlamentul a adoptat Legea nr. 34 privind statutul BNR şi Legea nr. 33 privind activitatea bancară cu scopul declarat de a crea un sistem bancar de piaţa modern. Noile legi au fost elaborate în concordanţă cu directivele bancare ale Uniunii Europene.

2. Banca Centrală

Conform statutului său, BNR este banca centrală a ţarii şi are un grad mare de independenţă şi răspunde doar în faţa organului legislativ al ţării. BNR este condusă de un Guvernator care este ajutat de Consiliul de Administraţie. Aceştia la rândul lor sunt numiţi de Parlament la recomandarea Primului Ministru pe termen de 8 ani, cu posibilitate de reînnoire a mandatului şi pot fi schimbaţi numai de Parlament la cererea Primului Ministru. Consiliul de Amnistraţie este alcătuit dintr-un număr de 9 membri. BNR îndeplineşte o serie de atribuţii care îi conferă independenţă în comparaţie cu celelalte bănci. BNR, ca bancă centrală are ca obiectiv principal de activitate controlul masei monetare şi nivelul dobânzilor. Raspunde de conducerea politicii valutare şi de administrare a rezervelor oficiale internaţionale ale statului. BNR este organul unic de supraveghere bancara, fiind imputernicită prin lege să acţioneze ca imprumutător de ultimă instanţă pentru societăţile bancare aflate în dificultate de plăţi. Marimea imprumuturilor este stabilită de legea privind activitatea băncii centrale, care totodata stabileşte limitele pentru împrumuturile pe care BNR le poate acorda statului. Împrumuturile către stat nu trebuie să depaşească 10% din bugetul de stat aprobat. BNR este unicul organ de emisiune a statului.Emisiunea monetara, autorizată legal, are ca scop sprijinirea politicii economice ale guvernului, dar numai în masura în care sprijinul nu încalcă propria linie de conduită. Ceea ce priveşte relaţiile cu reprezenţii executivului, aceştia nu pot participa la şedinţele Consiliului de Admninistraţie în timp ce Guvernatorul poate participa la şedinţele de Guvern.În faţa Parlamentului prezintă dări de seamă şi îi poate acorda imputerniciri speciale.Toate aceste atribuţii şi obligaţii îi conferă BNR autonomie şi independenţă.

3. Băncile comerciale

Aparatul bancar din ţările est-europene în cursul procesului de tranziţie era incomplet şi trebuia să facă faţă unor numeroase dificultăţi. O problema rămasă de la fostul sistem consta în segmentarea aparatului bancar şi repartiţia insuficientă a riscurilor.

Legea nr.33/1991 privind activitatea bancară a schimbat esenţial structura sistemului bancar din România.Potrivit acestei legi, băncile au devenit societăţi pe acţiuni, beneficiind de independenţă managerială şi a căror activitate este orientată spre maximizarea profitului. Băncile comerciale au dreptul să se implice într-o poliţă largă de operaţiuni bancare şi să funcţioneze pe întreg teritoriul ţării, cu condiţia respectării cadrului de reglementare şi supraveghere stabilit de BNR.

Legea oferă băncilor comerciale posibilitatea de a efectua o gamă largă de servicii bancare.Implicarea forţelor pieţei în procesul de transformare a economisirilor în investiţii este o funcţie obişnuită, pe care instuţiile financiare trebuie să o îndeplinească în procesul de trecere de la economia centralizată la economia de piaţă. Acest proces este vital pentru perspectivele reformei economice. Sistemul bancar din România a început să iîndeplinească această funcţie cu toate că existau numeroase probleme, care puteau fi eliminate numai printr-un proces de transformare a economiei şi sitemului bancar, un proces nu numai de dimensiuni economice şi financiare dar şi sociale, politice, culturale.

În România în 1992 funcţionau 17 bănci comerciale, 20 în 1993, 27 în 1994, 31 în 1995 şi 42 în 1997. Dintre acestea 33 erau persone juridice române şi 9 sucursale ale băncilor străine. În ceea ce priveşte natura capitalului sunt preponderente băncile cu capital privat şi mixt, numai 5 erau cu capital integral de stat. Referitor la băncile cu capital privat, cele mai multe erau cu capital autohton şi străin, iar 4 dintre ele erau cu capital integral străin.

4.Sistemul de plăţi

În vederea reducerii costurilor tranzacţiilor şi a dezvoltării sistemului financiar, imbunatăţirea sistemului de plăţi şi decontările au reprezentat o prioritate.Un nou sistem de compensare multilaterală netă, destinat transferurilor de valoare mica, a fost infiinţat în 1995 sub patronajul BNR. La 1997 plăţile se efectuau pe hârtie ca în prezent să se ajungă să se efectueze computerizat. BNR are menirea de a sprijini băncile comerciale în procesul de introducere a noilor instrumente de plată ce au permis înlocuirea treptată a tranzacţiilor în numerar cu instrumente de plată. În acest sens înca din 1996 s-a introdus centrala incidentelor de plăţi.